Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Două beţişoare rahitice

Unirea Valahorum Urziceni întîlnea CFR Cluj 1907 pe teren propriu. În limbajul scriitorilor de letopiseţe asta voia să însemne că milenara tradiţie valahă dădea piept cu ambiţia doar seculară a ardelenilor. Cum Unirea este o formaţie recentă, inventată de un […]

joi, 10 aprilie 2008, 10:26

Unirea Valahorum Urziceni întîlnea CFR Cluj 1907 pe teren propriu. În limbajul scriitorilor de letopiseţe asta voia să însemne că milenara tradiţie valahă dădea piept cu ambiţia doar seculară a ardelenilor. Cum Unirea este o formaţie recentă, inventată de un finanţator fantomatic, iar Clujul ceferist rămîne pînă la proba contrarie un experiment socio-fotbalistic, meciul-vedetă al rundei a purtat straiele obşnuite ale campionatului nostru de 102 milioane de euro. Marcaj aproximativ, faulturi inutile, simulări, lamentaţii, incantaţii, pase greşite. Ritm de tango şi obstrucţii, marca Fabianni. Nevricale produs sută la sută Dan Petrescu.

Aşa că sub augustele priviri ale preafericitului deţinător al punctelor de la Bistriţa nu s-a consumat foarte mult fotbal. Anfield Road a rămas undeva în urmă, iar pe fundal se văd TIR-urile care se scurg alene pe lîngă arena din Urziceni, în cel mai pur peisaj ialomiţean cu putinţă. Ne batem pentru ceva – bani nu prea albi, orgolii de cartier, fală de judeţ -, dar în nici un caz pentru fotbal, nu, acela rămîne cu Torres, Gerrard şi Fabregas, noi sîntem contemporani cu şmecheriile lui Trică şi cu teatrul de doi lei al lui Stăncioiu. Dacă mai are vreo importanţă, povestea asta s-a marcat pe tabelă cu două beţişoare rahitice. 1-1.

Comentarii (52)Adaugă comentariu

Ando Andrei (1 comentarii)  •  12 aprilie 2008, 14:10

Si ce…noi ramanem cu comentariile,alti cu un campionat castigat „100%” pe performantele de neuitat ale echipei.

trotica (2 comentarii)  •  12 aprilie 2008, 17:29

dle. geambaşu, până una-alta, Unirea Urziceni, aşa cum o descrieţi, este de nici 2 sezoane în Liga I. Aşa, cu un patron fantomatic, cu jucători fără veleităţi de vedetă, cu un antrenor plin de istericale, fără buget enorm, a reuşit prin propriile-i forţe să ajungă pe locul pe care-l ocupă. Clar e că nu suportă asemănare cu Arsenalul lui Wenger, dar nici Liga I nu e Premier League, cum nici steaua nu e Manchester United, iar becali se poate compara doar cu italianul Moggi, român de-al nostru.

Comentează