Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Ce a spus Răducioiu și ce a ieșit

Știți de ce adulților li se pare că odraslele lor spun lucruri trăsnite? Pentru că ei, copiii, spun adevărul. Iar asta este o nebunie în sine. Cum adică să fii sincer și să îi trântești omului în față ce gândești? […]

...

O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

De la Edison la Edinson

În jargonul fotbalistic românesc, Uruguay-Paraguay definește un joc-școală între titulari și rezerve. Sau între probabili și posibili. Năzbâtiile de limbaj ale lumii fotbalului sunt infinite, cel puțin la noi. De unde o fi apărut snoava asta cu Uruguay-Paraguay nu știe […]

...

Groapa fără Mister

În felul lui rebel şi uneori teribilist, Cornel Dinu şi-a dat de mai multe ori viaţa pentru Dinamo Se vor găsi destui maliţioşi care să zîmbească pe sub mustaţă. I-a murit cîinele şi acum e depresiv. Se alintă, ce mare […]

miercuri, 9 aprilie 2008, 6:17

În felul lui rebel şi uneori teribilist, Cornel Dinu şi-a dat de mai multe ori viaţa pentru Dinamo

Se vor găsi destui maliţioşi care să zîmbească pe sub mustaţă. I-a murit cîinele şi acum e depresiv. Se alintă, ce mare lucru să pierzi un animal de companie pe care l-ai crescut de cînd avea dinţi de lapte? N-aţi vrea să aflaţi, aşa că hai să aprofundăm intenţia lui Dinu de a pleca de la Dinamo. Fiindcă moartea ciobănescului german Nero se suprapune apusului unei generaţii de fotbalişti care au făcut din Dinamo şi altceva decît echipa Securităţii&Miliţiei. Dumitrache, Sandu Gabriel, Nelu Stănescu, Custov. Aici ne intersectăm cu părerile comode despre eternitate, lume şi viaţă ale lui Cristi Borcea sau Mitică Dragomir. Dinu să părăsească Groapa? Tocmai el, un monument dinamovist?

Ei bine, da! A plecat Bill Gates de la Microsoft, s-au scufundat continente, se schimbă clima şi polii magnetici, nu-i exclus ca în viitor drumurile lui Cornel Dinu să ocolească Ştefan cel Mare. Trădare? Nu. Plictiseală? Posibil. Probabil resemnare. Sigur suferinţă. Senzaţia dureroasă că tinereţea se îndepărtează ca o planetă scoasă din orbită de un meteorit. Dinu împlineşte 60 de ani în august. Şi se simte obosit. I-au murit prieteni şi coechipieri. La club s-au schimbat liniile. Cei care conduc sînt „cîini” din top 300. Echipa nu merge, el parcă nu mai are puterea să o ia de la capăt. Bănuim că s-a săturat şi să joace rolul neînţelesului, al intelectualului din fotbal întreţinut de comercianţii de butelii şi rigips.

Din cei 60 de ani, Dinu a petrecut vreo 40 la Dinamo. Formulare incorectă. I-a trăit sună mai aproape de adevăr. Dinu a rămas acolo şi cînd în acte lucra altundeva, iar asta fără „injecţia letală” patentată de Cristi Borcea. Cei care l-au prins jucînd ştiu de ce Procurorul rămîne simbolul definitiv al lui Dinamo. Peste nefericirea supremă a lui Cătălin Hîldan. În felul lui rebel şi cîteodată teribilist, Dinu şi-a dat viaţa de mai multe ori pentru Dinamo. Era căpitanul, veritabilul, nu unicul, şi dacă cineva îndrăznea să se atingă de ai lui, mînca adversari cruzi. Peste ani, poate că zicerile lui se vor topi din memoria colectivă. Prieteni şi duşmani vor reţine însă imaginea lui Dinu, fotbalistul. Uşor aplecat de mijloc, crăcănat, cu capul sus, privind la adversar, pregătit să dea o pasă lungă. O lua de la capăt cu o deposedare. O picanterie. Nu a băgat pe nimeni în spital.

Dinu a înjurat generali şi primi-secretari, dar plînge după un cîine. Cîteodată a stricat din vorbe tot ce construia tot cu inteligenţă şi dragoste de viaţă. Nu i-a lipsit darul autodistrugerii. Deci e vulnerabil. Corul de sirene fumătoare de trabuce care-i cîntă acum melodia ataşamentului are nevoie de un exponat valoros. De un personaj stipendiabil, prin care se legitimează şi se prezintă ca binefăcători de succes. Dinu ştie că plecînd nu pe ei îi trădează. Aşa cum stă scris, iarăşi teribilist, pe cartea lui de vizită, e important ca el să rămînă „Cornel Dinu şi-atît”. Fiindcă deja am pierdut prea mulţi.

Comentarii (103)Adaugă comentariu

dolly nero (1 comentarii)  •  11 aprilie 2008, 20:43

ce duios, o turma de ***(cuvinte banate din cauza limbajului necivilizat). abia astept ziua in care o sa jeliti desfintarea definitiva a celor doua mizerii de cluburi. cat despre geambasu si echipa lui preferata, ce sa zici…nu te poti ***(cuvinte banate din cauza limbajului necivilizat) in gustul prostului

danny (34 comentarii)  •  11 aprilie 2008, 22:03

da,cornel dinu a facut parte si din tineretea mea.a fost unul din exemplele pozitive ale copilariei mele,unul din cei care faceau din derby-uri amintiri de neuitat.iubit si urit deopotriva,a fost ceea ce astazi numim mai rar:FOTBALIST.indiferent ce vei face de acum incolo,eu iti multumesc pt tot ce ai facut pt fotbal si-ti doresc sa ramii pina la sfirsit „MISTER”.tot respectul,din partea unui stelist convins de vreo 30 de ani…

lee (1 comentarii)  •  11 aprilie 2008, 23:04

Oriunde ar fi angajat la Dinamo ,la alta echipa sau la o televiziune domnul Cornel Dinu ramane un mare fost fotbalist,un cugetator si un mare patriot .el face parte dintr-o categorie aleasa alaturi de regretatul george pruteanu si unicul Corneliu Vadim Tudor ca sa enumar doar cativa dintre marii romani cu care am avut onoarea sa fiu contemporan in actuala incarnare.acesti luptatori au facut din romanism o onoare nu o corvoada cu riscul ca si-au pus in cap presa aservita masonilor. maxim respect din partea unui fan al lui „U” Cluj echipa pe care ati antrenat-o si de care ati vorbit frumos intotdeauna pt ca ati inteles perfect menirea universitatii si anume aceea de a exista peste timpuri ca o „oaza de romanism” int-un teritoriu in care se vrea stergerea identitatii nationale daco-getice

Comentează