Walter, prietenul de la microfon

După rezultatele din partidele amicale de miercuri seară, ar trebui ca la Euro să avem aceeaşi ierarhie ca în grupa preliminară. România pe primul loc, Olanda pe doi. Franţa şi Italia nu mai contează. V-aţi prins că era o glumă? […]

După rezultatele din partidele amicale de miercuri seară, ar trebui ca la Euro să avem aceeaşi ierarhie ca în grupa preliminară. România pe primul loc, Olanda pe doi. Franţa şi Italia nu mai contează. V-aţi prins că era o glumă? Sau v-aţi enervat deja? Cîtă superficialitate, cît amatorism! Uite şi la ăştia de îşi zic ziarişti! Auzi, tu, fato, urmaşii lui Ioan Chirilă, de nu sînt în stare să lege două fraze şi să analizeze un meci în adîncimile sale insondabile!

Pentru cei mai puţin pretenţioşi continuăm totuşi pseudodemonstraţia. Şi mai ales pentru cei care ştiu de glumă. Acest 3-0 împotriva Rusiei ne plasează în fruntea unui clasament ad-hoc al grupei de la turneul final. Olanda vine imediat după noi fiindcă a remontat spec-ta-cu-los în faţa Austriei, ţară gazdă şi cam atît la Euro 2008. De la 0-3 la 4-3 e un drum presărat cu apetit ofensiv şi o forţă de revenire demne de atenţie. Urmează Franţa, cu o victorie fără strălucire împotriva unei Anglii perfid de nesărate. Vieira şi Makelele au obosit, Thuram pare mai bătrîn decît Tour Eiffel, Anelka e plictisit, doar Ribery respiră altceva decît mal de vivre. Iar omagiul lui pentru ziaristul Thierry Gilardi, oferă o perspectivă reconfortantă asupra relaţiei sportiv-jurnalist. Citiţi articolul Mariei Andrieş şi veţi înţelege mai multe. Tot aşa, dacă nu vă inflamaţi pe traseu şi nu o trimiteţi la cratiţă, s-ar putea să vă dea şi lacrimile!

Rămîne Italia, singura învinsă. Probabil şi de aceea cea mai periculoasă. Squadra lui Donadoni n-a arătat tocmai rău în faţa tinerei Spanii a bătrînului hidalgo Aragones. Organizare, ştiinţă a jocului, accelerări neaşteptate. 0-1 după un gol memorabil al lui David Villa, posibil şi pentru că Fabio Cannavaro a respins aiurea o centrare. Bine înşurubaţi psihic, De Rossi, Aquilani, Luca Toni, Rino Gatuso sau Pirlo alcătuiesc nucleul unei echipe capabile oricînd să ajungă în finala Campionatului European. Cei care au avut curiozitatea să urmărească meciul de la Elche pe RAI Uno, l-au auzit pe Walter Zenga, comentator al meciurilor naţionalei italiene împreună cu Marco Civoli. Walter ne-a lăudat rezultatul din partida cu ruşii, considerîndu-l cea mai convingătoare victorie a serii. Şi se simţea în vocea lui umbra unei nostalgii. Aceea a omului care a înţeles că viaţa lui a căpătat din nou sens într-un loc plin de gropi şi de imperfecţiuni, numit în general România.