Alb, roşu, tristeţe

După Dumitrache, Sandu Gabriel şi Nelu Stănescu, a venit rîndul lui Sandu Custov. Sînt lucruri mai rele decît locul 6 în clasament. Copiii de azi trebuie să ştie că înaintea lui Adrian Cristea şi Torje, la Dinamo au jucat nişte […]

După Dumitrache, Sandu Gabriel şi Nelu Stănescu, a venit rîndul lui Sandu Custov. Sînt lucruri mai rele decît locul 6 în clasament. Copiii de azi trebuie să ştie că înaintea lui Adrian Cristea şi Torje, la Dinamo au jucat nişte fotbalişti. Unii sclipitori, alţii muncitori. Băieţi care săreau coarda nu prea se găseau. Sandu Custov a fost mijlocaş în epoca meciurilor cu Hamburg şi Liverpool. A dat gol Interului şi nu s-a dat la o parte niciodată. „Bulgarul” stătea atunci alături de Ţeţe Moraru şi Augustin, de Dragnea şi de Ion Marin „Săpăligă”. Era pe cînd în Groapă se lucra la sintagma „cîinii roşii”, dar nimeni nu era cîine pînă la moarte. Doar fotbalist dăruit unor culori simple. Alb, roşu. Custov a plecat aşa cum a jucat. Discret, fără zgomot. Munca anonimă nu provoacă lacrimi, dar nu se uită.