Reality Mutu

Oamenii îşi vindeau ceva unul altuia de cînd trăiau în peşteri. Pe atunci funcţiona plata în natură, iar ginta mergea înainte cu sentimentul că egalitatea e bună, dar că nici acumularea de produse n-a ucis pe nimeni. Salt în timp […]

Oamenii îşi vindeau ceva unul altuia de cînd trăiau în peşteri. Pe atunci funcţiona plata în natură, iar ginta mergea înainte cu sentimentul că egalitatea e bună, dar că nici acumularea de produse n-a ucis pe nimeni. Salt în timp şi peste orînduiri sociale. De cînd trăiesc în faţa ecranelor, oamenii care au dobîndit mai multe produse au descoperit că viaţa lor îi poate interesa pe semenii cu mai puţine produse în cămară şi în conturi. Pe scurt, foarte pe scurt, aşa s-a născut reality-show-ul. Acel tip de emisiuni TV în care monici şi irinei lasă camera să pătrundă în intimitatea vieţii cotidiene. Contra cost şi contra pudorii naturale pe care o bănuiam ca fiind moştenire comună genetică.

Dacă nu v-am pierdut pe drum cu introducerea, trecem la fapte. Adrian Mutu a decis să fie personajul central al unui astfel de spectacol televizat, care va fi realizat şi difuzat de Kanal D. Contează mai puţin numele postului, fiindcă nu doar patronii turci pun mai presus audienţa decît idealurile nobile ale culturalizării prin plasme şi LCD. În schimbul unei sume undeva spre 2,5 milioane de euro, starul echipei naţionale a acceptat să fie eroul unui serial compus din episoade ale vieţii private. Vom asista astfel la naşterea celei de-a doua fetiţe, la secvenţe ale traiului în comun cu frumoasa Consuelo. La partide de shopping şi la şedinţe de antrenament. Parfumul micului dejun, al prînzulului şi al cinei Briliantului vor intra în casele noastre aşa cum intră calupurile despre starea vremii. Între un bileţel de la Palatul Victoria interceptat de Palatul Cotroceni şi un breaking news despre cîte state a mai cîştigat Obama în cursa spre Biroul Oval, vom afla ştiri cutremurătoare despre cîte pahare cu suc de grapefruit bea pe zi cel mai bun fotbalist român al momentului.

Pericolul care ne pîndeşte nu este alienarea. Partida asta am pierdut-o demult, iar cei care încă rezistă au devenit disidenţi ai unei ordini mentale apuse. Există totuşi riscul real ca Mutu să-şi intre atît de bine în rol încît să pună pe primul plan cariera de interpret al propriei vieţi. El, care este oricum un actor înnăscut, îşi va juca atît de bine rolul de tată, soţ şi cap de familie, încît e posibil să uite că noi, cei din faţa micilor ecrane, îl iubim nu pentru că face o extraordinară omletă cu ceapă verde, ci datorită golurilor care ne-au calificat la Euro 2008. Histrionul din Mutu avea nevoie oricum de o asemenea formă de exhibiţie publică, aşa că banii puşi pe masă de başkani doar au sporit tentaţia demersului „artistic”.

Nu ne îndoim de succesul de casă al reality show-ului cu Mutu, fiindcă aici ne întîlnim cu sfînta ipocrizie a publicului. Tot ce putem face este să acceptăm cu bărbăţie realitatea, care este cu totul altceva decît „reality-show”. De fapt, asta e marea păcăleală. Reality show-urile prezintă un surogat de viaţă. Cum fotbalul e parte a vieţii, înţelegeţi unde batem.