Mulţescu în vremea holerei

Gigi Mulţescu la Dinamo. Cînd nimeni nu mai credea. Exilatul de serviciu de întoarce. Rămîne să vedem cu ce efect şi dacă nu cumva prea tîrziu. Povestea lui Mulţescu seamănă izbitor cu a personajului central dintr-un film proaspăt intrat pe […]

Gigi Mulţescu la Dinamo. Cînd nimeni nu mai credea. Exilatul de serviciu de întoarce. Rămîne să vedem cu ce efect şi dacă nu cumva prea tîrziu. Povestea lui Mulţescu seamănă izbitor cu a personajului central dintr-un film proaspăt intrat pe ecrane. „Dragostea în vremea holerei”, după romanul omonim al lui Garcia Marquez. Paranteză cinefilă deschisă: peliculă medie şi curăţică după o carte mare. Revenim la poveste. Florentino Ariza aşteptase 51 de ani, nu se mai ştie cîte luni şi alte nu se ştie cîte zile ca să recîştige femeia iubită. Timp în care doborîse peste 600 de trofee de sex opus, pretinzînd că vedea în fiecare imaginea Ferminei, iubita pierdută. Ariza a mizat pe trecerea timpului şi a cîştigat o bătrînă stafidită, iluminată tardiv că irosise şansa de a trăi de-adevăratelea pentru ocazia de a trăi în confort.

Dinamo nu e o echipă bătrînă, deşi se comportă ca atare, dar Gigi Mulţescu nu mai este flăcău. Este un antrenor cu experienţă, cu metodă. Navetist al profesiei, împins de viaţă să antreneze ba prin Turcia, ba prin Regie. Pentru că viaţa nu se lasă mai prejos decît filmul, şi pe Gigi Mulţescu l-a premiat răbdarea! Sau conjunctura? E un cadou postul de antrenor în Groapă sau o capcană? După experimentul Zenga, ciorba roş-albastră reîncălzită în oală alb-roşie, şi soluţia de avarie Dinu-Ţălnar, urmează ce? O variantă de siguranţă, poate chiar de alibi a conducătorilor în faţa suporterilor.

V-am adus un dinamovist la echipă! Cineva care se simte acasă cînd respiră aerul poluat al zonei Obor-Pantelimon. Dar. E Gigi Mulţescu omul capabil să trezească la viaţă o formaţie care dă senzaţia că se gîndeşte şi acum la felul în care s-au împărţit banii după victoria cu CFR? Este el omul capabil să pompeze ambiţie în venele acestor băieţi care joacă în ritmul şi cu pasiunea unor funcţionari la sfîrşit de program? La o echipă în criză, soluţia, riscantă ce-i drept, era un tehnician tînăr, curajos, în stare să schimbe totul din temelii. Dan Petrescu, şoptesc unii. Nu e dinamovist, ţipă răspicat răzăşii lui Ştefan cel Mare din Consiliul de Administraţie. Răzvan!, Neluţu!, strigă timid galeria. Nu vor, aruncă peste umăr aceiaşi acţionari. Nu vor ei sau nu ştiţi boieri dumneavoastră cum să îi convingeţi? Nu mai contează, poate că Gigi Mulţescu e totuşi omul providenţial. Dar să nu-l plagieze pe Ariza, care şi-a îmbarcat băbuţa pe un vapor cu steagul galben-negru al holerei arborat pe catarg. Bineînţeles, vaporul nu opreşte niciodată şi pluteşte bezmetic, pentru că nu e primit în nici un port. Nici în Champions League, nici măcar pe pontonul Cupei UEFA!