Nu îl abandonaţi!

Cifrele nu mint, dar sperie. 161 de zile au trecut de la ultima partidă oficială jucată de Mirel Rădoi. 42% din meciurile Stelei începînd cu vara lui 2004 şi pînă azi s-au consumat fără el în teren. 27 de ani […]

Cifrele nu mint, dar sperie. 161 de zile au trecut de la ultima partidă oficială jucată de Mirel Rădoi. 42% din meciurile Stelei începînd cu vara lui 2004 şi pînă azi s-au consumat fără el în teren. 27 de ani va împlini căpitanul Stelei în luna martie, din care aproape un an şi jumătate petrecut prin spitale şi clinici recuperatorii. Gata, ne-am săturat de statistica asta care doare ca o fractură, dar cînd Dumnezeu a împlinit băiatul acesta 27 de ani? Şi ce a făcut el pînă acum în fotbal? E doar impresia noastră că asistăm la filmul unei mari ratări?

Nefericită concidenţă, declinul sportiv al marelui fotbalist Ilie Balaci începea tot undeva în jurul vîrstei de 27 de ani. Pe atunci, ruptura de menisc se opera cu un grad considerabil de risc, iar metodele de recuperare erau o loterie. 6 din 49 de ocazii să ajungă cel mai mare fotbalist român. Dar Balaci apucase să spună cu adevărat ceva în fotbal. Strălucise pe cînd era doar un adolescent. Lucrase la performanţele europene ale Craiovei, participase la campania victorioasă pentru Euro ’84. Poate mai ţineţi minte partidele cu Suedia şi Italia. Situaţia lui Rădoi nu coincide decît temporal cu aceea a lui Balaci. Ilie a ratat Euro ’84 şi a ieşit la pensie de la Dinamo, unde fusese adus de tatăl răniţilor dintotdeauna, Mircea Lucescu. A rămas regretul că nu oferise totul, că pierduse anii de apogeu ai carierei. Mirel e pe punctul să iasă din scenă înainte să fi demonstrat că este un mare jucător.

Şi încă ar putea fi. Cei care l-au văzut evoluînd la cel mai înalt nivel, au simţit clasa. Au înţeles că vulnerabilitatea fizică nu este vina lui. Uneori a sfidat durerea, tocmai pentru că mintea voia mai mult decît puteau picioarele. Biografia medicală a lui Rădoi o întrece pe aceea sportivă. În locul trofeelor apar diagnostice. La meniscul genunchiului drept, la tendoane, la ligamente. Accidentarea petrecută în Cipru prelungeşte tensiunea în care trăieşte jucătorul. Să fie vorba numai despre o afecţiune musculară!

Apropo, v-aţi gîndit că starea de sănătate a lui Rădoi nu este doar problema lui Rădoi şi a Stelei? Un fotbalist important nu trebuie abandonat. Iar aici nu ne gîndim neapărat la sprijinul material. Ar fi deplasat ca recuperarea lui Rădoi să devină parte din strategia pe termen scurt a naţionalei? Nu de alta, dar cîteodată ignorăm ce putem pierde. Aţi aflat povestea deloc romanţată a lui Jo Wilfried Tsonga, noul star al tenisului francez, care dintr-un pacient nici măcar de lux a ajuns una dintre marile promisiuni ale sportului mondial. Aşa că simultan cu plata primelor de calificare la Euro, Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu ar trebui să mai aibă o grijă. Ca foşti fotbalişti, nu au nevoie de explicaţii suplimentare.