Insider

Dominique Antognoni e român şi a plecat acum mulţi ani să lucreze în Italia. Aparţine categoriei foarte restrînse a celor care au reuşit să practice meseria de ziarist în limba maternă şi în limba ţării de adopţie. Este freelancer, colaborează […]

Dominique Antognoni e român şi a plecat acum mulţi ani să lucreze în Italia. Aparţine categoriei foarte restrînse a celor care au reuşit să practice meseria de ziarist în limba maternă şi în limba ţării de adopţie. Este freelancer, colaborează în regim permanent cu săptămînalul Controcampo, este apropiat de Inter, unde are un bun renume, iar acum se ocupă de editarea unei reviste de golf. Interesează aşa ceva, se vinde? „E profitabil, mai ales într-o zonă foarte bogată şi cosmopolită ca Milano”

– Ştii cum se lucrează în România, ce presă se face. Cum e în Italia?
– Italienii sînt bonişti şi ipocriţi. Le place presa pozitivă. Vor să audă de bine, să li se dea ceva comod. Aici ziarele de atitudine o duc greu.

– Există şi o explicaţie pentru asta.
– Societatea italiană este conservatoare. Oamenii ţin la obiceiuri, sînt tradiţionaişti. Presa le satisface orizontul de aşteptare. La Gazzetta dello Sport a impus stilul ăsta pozitivist, iar celelelte cotidiane de specialitate au urmat-o. E drept, sportul italian se hrăneşte şi din rezultate, nu doar din scandaluri şi cancanistică.

– Cum e să trăieşti în acelaşi oraş cu AC Milan şi cu Inter?
– Interesant, e o rivalitate la nivel foarte înalt, dar nu vorbesc aici despre suporteri, care sînt cam la fel peste tot.

– Cine e la putere în Milano?
– Vă pot spune cum se vede situaţia din interior. Celor de la Milan le iese totul pe plan internaţional, iar asta face să nu se mai vadă că şchioapătă de atît timp în campionat. Interul a trăit din frustrări pînă a reuşit primul titlu după un sfert de secol. Acum are complexul Champions League, alimentat şi de faptul că Milanul zburdă prin Europa. Cînd echipa se va elibera mental, va fi iar o putere şi pe continent.