George W. Gaţu

Cristian Gaţu apare episodic la ştirile din sport ale TVR. Fostul campion mondial ne priveşte îmbufnat dintr-o canadiană care ascunde soluţiile de pace din handbalul feminin. Asta presupunînd că Gheorghe Tadici şi Mariana Tîrcă ar purta un război. Pentru că […]

Cristian Gaţu apare episodic la ştirile din sport ale TVR. Fostul campion mondial ne priveşte îmbufnat dintr-o canadiană care ascunde soluţiile de pace din handbalul feminin. Asta presupunînd că Gheorghe Tadici şi Mariana Tîrcă ar purta un război. Pentru că nu orice neînţelegere dintre doi oameni echivalează cu instaurarea stării de beligeranţă. Domnul Gaţu, jucător de geniu al naţionalei victorioasă în finalele mondiale de la Paris şi Berlin, pare lipsit de soluţii reale şi ameninţă ca un bunic, cu o nuia imaginară. În locul paselor care paralizau apărările, Gaţu trimite săgeţi boante către antrenorii Oltchimului şi Rulmentului. Efectul este că Tadici şi Tîrcă îşi văd de treabă mai departe. Cu bune şi rele.
Gheorghe Tadici s-a consacrat la Silcotub Zalău, „numele de alint al handbalului românesc”, sintagmă made in laboratoarele de creaţie Ilie Dobre. Apoi a urmat traseul firesc pentru un tehnician ambiţios. Naţionala şi, în paralel, Oltchim, echipa de club cu cel mai mare buget din ţară. Tradiţia, banii şi rîvna antrenorului au urcat echipa din Vîlcea sus în Europa. Cunoscătorii pretind că atît de sus, încît a sosit vremea ca Oltchim să se bată cu şanse reale la titlul de campioană a continentului. E bine totuşi să precizăm că vorbim despre aceiaşi specialişti care anticipau victoria naţionalei la Mondialele din Franţa.
Pentru că lumea are prostul obicei să nu stea pe loc, luptînd natural împotriva oricărei forme de monopol, trîmbiţatul Imperiu de 1000 de ani al Vîlcei este ameninţat  cu argumente sportive şi financiare de o altă grupare. Rulmentul Braşov posedă mijloace băneşti şi are orgoliu să se ia la trîntă cu Oltchim. Mariana Tîrcă, o handbalistă care cu nişte ani de zile în urmă, nu foarte mulţi, ţinea în spate naţionala României, vrea să arate ce poate ca antrenoare. Previzibil, aici se loveşte de opoziţia domnului Tadici, bun meseriaş, dar resentimentar şi vindicativ. Pentru bibliografie, vezi episodul Anja Andersen. Cu deosebirea că Mariana Tîrcă nu practică diversitatea sexuală. Şi atunci, ea trebuie discreditată profesional. Inclusiv după recenta victorie a Rulmentului. Indirect, chiar cu ajutorul nostru, al ziariştilor, sensibili la performanţele europene ale „galacticelor”, dispuşi aşadar să credem toate scenariile fabricate la Vîlcea printre azotaţi şi fosfaţi.
George W. Bush secondat de Condoleeza Rice nu i-a împăcat pe israelieni cu palestinienii, deci nu ne iluzionăm că Gaţu va rezolva situaţia din Orientul Apropiat al handbalului feminin. O anumită stare de rivalitate este necesară într-un sport unde gloria părea să fi fost confiscată de un singur club. Nu ne dorim decît imparţialitate sinceră, dublată de o anumită reţinere din partea inamicilor. Mai ales dinspre Gheorghe Tadici, care se comportă uneori de parcă el ar fi inventat mingea mică şi cearta mare în handbal.
Încă ceva. Nu se poate face nimic cu echipele astea botezate cu nume de combinate şi piese de schimb?