Al cincilea

Ion Ţiriac este un om bogat. Enunţ fără fisură. Ion Ţiriac nu obişnuieşte să facă daruri, ci afaceri. În tenis, în imobiliare, în vînători cu iz de carnagiu. Fapte, inclusiv de arme şi de manşă a avionului, care descriu profilul […]

Ion Ţiriac este un om bogat. Enunţ fără fisură. Ion Ţiriac nu obişnuieşte să facă daruri, ci afaceri. În tenis, în imobiliare, în vînători cu iz de carnagiu. Fapte, inclusiv de arme şi de manşă a avionului, care descriu profilul personajului de mare succes. De la mustăciosul Ţiri, care se lupta cu Salatiera pe masă împotriva americanilor alături de un Năstase absent mental, pînă la magnatul zilelor noastre s-au schimbat multe. Atît de multe încît miliardarul Ion Ţiriac ediţie 2007 vrea să organizeze al cincilea turneu de Grand Slam.

Sau să preia unul dintre cele patru clasice. Potrivit Evenimentului zilei, întîiul vizat  de omul de afaceri român ar fi Australian Open, turneu atractiv din punct de vedere sportiv, dar în criză de investiţii. Proprietara întrecerii, nimeni alta decît federaţia australiană, a avertizat asupra „pericolului”, cerînd sprijin financiar guvernului. 300 de milioane de dolari ar fi suma care ar descuraja concurenţa. Herald Sun, cel mai influent cotidian de la Antipozi, îi şi identifică pe ofertanţi. Românul Ion Ţiriac şi francezul Christian Bîmes, preşedintele federaţiei de la Paris. Acelaşi ziar australian precizează că Ţiriac a cerut oficial Federaţiei Internaţionale dreptul de a organiza la Madrid un al cincilea Grand Slam.

Tulburător nu este faptul că Ţiriac a ajuns să poată cumpăra un turneu de o asemenea importanţă. Doar copiii, şi nici ei toţi, mai cred că banii nu pot cumpăra orice. Altceva şochează în toată povestea. Schimbarea pare să fi atins tenisul chiar la nivelul cel mai conservator. La etajul aristocraţiei, al careului celor mai vechi, celor mai bogate şi celor mai faimoase turnee. A vorbi acum despre cumpărarea Roland Garros-ului ori a Australian Openului, ba mai mult decît atît, de inventarea unui al cincilea turneu de Mare Şlem pare o nebunie. Dar una specifică tipilor care ştiu să producă bani. E ca şi cum ţi-ai propune să cumperi un curcubeu sau să închiriezi o eclipsă. Cu certe şanse de reuşită.

Uite că Ţiriac îndrăzneşte! Antipatic, arogant, zgîrcit, de multe ori apărător al cauzelor nepopulare, el surprinde realist situaţia. Sportul de azi nu mai seamănă cu acela de acum 20 de ani. E nevoie de o abordare curajoasă, de altă calitate a serviciilor. Modelul dezvoltat la Madrid de fostul preşedinte al olimpismului românesc pledează favorabil. Mastersul din capitala spaniolă e un exemplu de eficienţă organizatorică, de adaptare la pretenţiile consumatorului, care vrea spectacol neîntrerupt de ploaie, de vînt şi de ceaţă. Şi confort. Ţiriac le cere mai-marilor tenisului să fie lăsat să se ia la întrecere cu ei. Cu EI. În ziua în care EI vor constata că tradiţia şi-a pierdut priza la public, i se va face pîrtie.