Ce este înaintea cashului

În timp ce România intră în concediu, fotbalul îşi vede de treabă. Fotbalul mare vrem să spunem. Fotbalul pe valoare, pe orgoliu, pe tradiţie. Şi pe bani mulţi, dar nu în primul rînd. Asta trebuie să înţelegem acum, că nu […]

În timp ce România intră în concediu, fotbalul îşi vede de treabă. Fotbalul mare vrem să spunem. Fotbalul pe valoare, pe orgoliu, pe tradiţie. Şi pe bani mulţi, dar nu în primul rînd. Asta trebuie să înţelegem acum, că nu banii sînt esenţa mişcării superputerilor. Ar fi a doua lecţie la rînd. Cu chiu, cu vai, pe prima am absolvit-o. Se numea „Nu ne persecută nimeni”, cu subcapitolul „La masa bogaţilor e loc şi pentru noi”.

Acolo unde noi nu am putut ajunge nu pentru că Papa Bendict al XVI-lea şi Opus Dei s-au opus, se joacă după aceleaşi reguli, dar la alt etaj. Ca la vapor, jos stau cetăţenii de rînd, sus consumatorii de şampanie şi caviar. Spectacolul Champions League continuă la PRO TV şi în casele românilor fără români, tocmai din cauză că noi nu sîntem încă pregătiţi pentru spectacol, ci doar pentru divertisment. Urmăriţi oferta programelor de sărbători, veţi observa că ni se vinde divertisment cu o obstinaţie demnă de nişte revelioane mai reuşite.

Tragerea la sorţi a optimilor de finală din Champions League ne-a oferit cîteva cadouri neaşteptate, pe care le vom primi undeva în februarie. Regalul este de departe Milan-Arsenal, dar nici Inter contra Liverpool nu este de aruncat. După cum Celtic-Barcelona promite nu doar fotbal de calitate, ci şi întîmplări neaşteptate. Să nu te joci niciodată cu forţa celor care nu au nimic de pierdut! Iar Gordon Strachan şi băieţii lui nu sînt genul de tipi care se sperie de catalani messianici aduşi de peste mări şi ţări.

Pentru că il capitano Cristi Chivu va juca împotriva lui Gerrard, există şi o miză naţională în aceste „optimi”. Nu putem colectiv, ne identificăm prin reprezentanţi. Ca să înţelegem mecanismul fotbalului aristocratic, depăşim însă perspectiva patriotică şi intrăm în logica marii concurenţe. A rivalităţii greilor. Inter şi Milan poartă un dialog surd de zeci de ani. Pe traseul dintre Milanello şi Apiano Gentile s-a scris o bună parte din istoria fotbalului la nivelul cluburilor. S-au inventat şcoli, stiluri, filosofii tactice. Succesul ritmic al milaniştilor în competiţiile internaţionale împinge în provincialism defilarea din campionat a Interului. De aceea, Kaka şi compania sînt mult mai relaxaţi, deşi înoată în campionat, spre deosebire de interişti, care au acontat încă un scudetto, dar fac figură palidă în Europa. Crisparea e la Moratti, nu la Berlusconi.

Şi la ei, mai ales la ei, performanţa internaţională te legitimează. Dacă Mourinho a fost împins să plece de la Chelsea, asta a fost din cauză că a eşuat în Champions. Degeaba titlurile din Premier League! Iată de ce nu ar fi rău ca printre orgii culinare specifice Crăciunului, şefii cluburilor noastre să îşi aducă aminte că la sfîrşitul săptămînii se joacă Inter-Milan şi Real-Barca. Eventual să le şi vadă. Cu puţină străduinţă vor înţelege ce înseamnă blazon, respect, valoare. Nişte noţiuni care guvernează fotbalul înaintea cashului.