Scumpa noastră naţională scumpă
Înainte de Steaua-Dinamo s-a jucat alt derby important. Miza erau drepturile de televizare ale naţionalei. Meci de care pe care. Pe bani mulţi şi nu între două echipe de fotbalişti, ci între televiziuni. Apropo. Posturile TV seamănă pe undeva cu […]
Înainte de Steaua-Dinamo s-a jucat alt derby important. Miza erau drepturile de televizare ale naţionalei. Meci de care pe care. Pe bani mulţi şi nu între două echipe de fotbalişti, ci între televiziuni. Apropo. Posturile TV seamănă pe undeva cu nişte cluburi de fotbal. Acolo nu există week-end, seri liniştite în familie ori sărbători de iarnă care încep înaintea Crăciunului şi se termină după Sfîntul Ion. TVR, PRO TV şi Antena 1 au licitat sumele cele mai importante, iar meciul a avut ca de atîtea ori un învingător surpriză. Doamnelor şi domnilor, domnişoarelor şi domnişorilor, Antena 1!
PRO TV-ul continuă să se comporte de parcă a inventat tubul catodic, aşa că a ieşit din cursă din cauza trufiei. Plus o zgîrcenie hagitudosiană asortată cu elemente ronaldlauderiste. Postul naţional pare minat de sabotaje interne şi de o anumită încremenire de sorginte bugetară în faţa asaltului pieţei libere. În concluzie, cei 2.600.000 de euro puşi la bătaie de Antenă s-au dovedit suficienţi. O dată, de două ori, de cîte alte ori mai vreţi dumneavoastră! Au cîştigat cei care şi-au dorit mai mult victoria. Ca la fotbal!
Avem o marfă, ce facem cu ea? Echipa naţională a României e un tablou scump, nu o icoană, cum le place unora să spună. E ceva important, aproape de sufletul românului. De la sudorul veteran care a lucrat pe schelele stadionului 23 August pînă la criticul literar microbist, Nicolae Manolescu. De la gospodinele care lăcrimează tăind ceapa în foi, uitîndu-se la ultimele tatuaje ale lui Mutu, pînă la ultraşii care lăcrimează de la gazele împrăştiate de blînzii noştri jandarmi. Ionuţ Lupescu n-a mai jucat la acoperire, aşa cum o făcea pe cînd era în naţională, nu lîngă ea. Dacă există o eminenţă nu neapărat cenuşie a acestei afaceri, aceasta ar trebui identificată în persoana directorului general al FRF. Pasele lui către ofertanţi au adîncime, conţinut tematic, ba chiar şi viclenie.
„A fost interesant de văzut cum apreciază fiecare televiziune echipa naţională”, a spus mîna dreaptă a lui Mircea Sandu după aflarea rezultatului. Se subînţelegeau aici nişte reproşuri. Inclusiv cele nemeritate adresate TVR-ului. Dacă naţionala nu a avut parte de o expunere consistentă, la asta au lucrat în special domnii cu mai mulţi de 6 în numărul de telefon mobil. Dacă aceeaşi naţională aşteaptă ca noul proprietar al drepturilor să fie zi de zi în joc de glezne în faţa pretenţiilor uneori hilare venite dinspre lot, se înşală. Nimeni nu cumpără pentru ca apoi să se angajeze argat la cheremul achiziţiei. La dispoziţia publicului, da. În întîmpinarea dorinţelor acestuia, cu siguranţă. Pe oameni îi interesează puţin sau deloc ce spune Costi Mocanu ori Cristi Creţu. Vor însă o imagine bună a primei echipe a ţării. Limpede, prietenoasă, obiectivă, vie, emoţionantă. E o întreprindere care valorează peste 2.600.000 de euro. Fără TVA, cu suflet însă.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele