Rock progresiv
Textul care nu deranjează somnul neuronilor. Şi mai lăsaţi-ne cu lecţia de demnitate a croaţilor! Au primit bani de la ruşi, de-aia au jucat! Nişte mercenari, dacă englezii erau băieţi deştepţi îi ungeau pe Slave Bilici şi ai lui, iar […]
Textul care nu deranjează somnul neuronilor. Şi mai lăsaţi-ne cu lecţia de demnitate a croaţilor! Au primit bani de la ruşi, de-aia au jucat! Nişte mercenari, dacă englezii erau băieţi deştepţi îi ungeau pe Slave Bilici şi ai lui, iar istoria se scria altfel!
Textul neutru. O Anglie în genunchi, cu mulţi accidentaţi şi o seamă de uitaţi, a fost lăsată acasă de o Croaţie fără griji, stăpînă pe mijloacele de exprimare. Modrici, Srna, Olici şi Eduardo Da Silva au arătat o clasă peste Lampard, Gerrard sau Joe Cole.
Textul emoţional, naiv şi imatur. Pe Noul Wembley s-a scris încă una dintre paginile tulburătoare ale fotbalului. Ploua ca pe vremea lui Noe, gazonul amintea de Ghencea din seara barajului cu Slovenia, banca insularilor respira panică şi inepţie marca Steve McClaren. După marea Ungarie a anilor ’50, a venit rîndul acestei Croaţii antrenate de un rocker cu cercel în ureche să dea o palmă grea lorzilor cornerelor. Revoltă, orgoliu, mîndrie, forţă şi spirit de echipă contra ranchiună, frustrare, panică şi derută. Anglia-Croaţia 2-3 nu este un scor. Este un diagnostic pentru două stări ale fotbalului.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele