Antrenor antiresemnare

Unul dintre motivele evidente pentru care Lăcătuş a ajuns la Steaua este optimismul împărtăşit. Noul antrenor a aderat necondiţionat la pretenţiile patronului, susţinînd că echipa nu şi-a consumat ireversibil şansele de a merge mai departe în Champions League. În faţa […]

Unul dintre motivele evidente pentru care Lăcătuş a ajuns la Steaua este optimismul împărtăşit. Noul antrenor a aderat necondiţionat la pretenţiile patronului, susţinînd că echipa nu şi-a consumat ireversibil şansele de a merge mai departe în Champions League. În faţa Sevillei, care şi-a regăsit pofta de a juca exact după plecarea lui Juande Ramos, mai trebuie totuşi ceva în afară de tradiţionalul şi strămoşescul „Hai băieţi!”.

Acest ceva poate fi o bună organizare tactică. Absolut banal. Cunoaşteţi pe de rost refrenul preferat al oamenilor de pe bancă după un meci remarcabil: „Remarc echipa”. Profesorul nu vrea să alinte pe cineva în mod special, ştiind că de forţa grupului depind rezultatele următoare. Totuşi. Există ceva ce antrenorii se feresc să spună. Fără strălucirea unui jucător, măcar a unuia, grupul arată ca o masă amorfă. În fotbal, ca oriunde altundeva unde e nevoie de excelenţă, personalitatea fotbaliştilor decide. Unitatea colectivului poate cel mult să conserve un rezultat, nu să-l nască.

Să lucrăm puţin pe materialul clientului. Se anunţă schimbări în formula de start a Stelei pentru meciul cu Sevilla. Din motive care ţin de igiena minimă a fotbalului, Surdu va sări din schemă, Lăcătuş fiind tentat să înceapă cu doi închizători. Lîngă Ovidiu Petre, ar putea apărea Lovin. Bine, bine, şi asta ce înseamnă, că roş-albaştrii vor fi şi mai defensivi? Aşa vrea Lăcă să bată Sevilla, care tocmai a făcut instrucţie cu Real Madrid? Nu neapărat, în condiţiile unui blocaj eficient pe centru, se pot dezvolta acţiunile pe extreme. Neşu în locul lui Petre Marin pe flancul stîng înseamnă un plus de vitalitate fizică şi poftă ofensivă. Atuuri ale tinereţii. Pe dreapta, va apărea Emeghara, de la care se aşteaptă acelaşi lucru, probabil şi o limpezime superioară la centrări, fiindcă Bănel, colegul de linie, are o reputaţie proastă în materie.

Mergem în faţă. Vali Badea în locul lui Victoraş Iacob înseamnă că ultimul este egal cu criza echipei, dar şi altceva. Lăcătuş preferă un jucător care aduce rafinament în locul forţei brute. În schimbul unui buldozer ni se propune un om care măcar în teorie e responsabil cu ruperile de ritm, cu improvizaţia.

Lăcătuş ştie mai bine decît noi cum ar trebui să joace Steaua împotriva spaniolilor. Nu-i lipsesc soluţiile pe hîrtie, ci fotbaliştii în carne şi oase adecvaţi momentului. E şi asta o dramă a fostului mare jucător. De aceea schimbă Lăcă. Acesta e motivul pentru care este obligat să improvizeze, să bricoleze. Şi indiferent cum se va termina meciul, un singur lucru nu îi va reproşa nimeni, resemnarea.