Puii Oracolului

Încă o dată Oracolul cu pălărie de vînător a oferit soluţia. Dacă Emil Dică o să spună că Marius Constantin l-a pupat pe frunte, atunci ce mai pot face membrii Comisiei? Chiar aşa, bre, nea Mitică, ce ar mai putea […]

Încă o dată Oracolul cu pălărie de vînător a oferit soluţia. Dacă Emil Dică o să spună că Marius Constantin l-a pupat pe frunte, atunci ce mai pot face membrii Comisiei? Chiar aşa, bre, nea Mitică, ce ar mai putea face membrii Comisiei dacă un fotbalist e sfătuit să mintă de însuşi preşedintele Ligii? Păi, de exemplu, să-l sancţioneze şi pe Dică, pentru mărturie mincinoasă. Iar pe Marius Constantin să-l suspende pentru huliganism. Dar pe Dragomir, pe domnul acesta care a păcălit două orînduiri şi vreo 10 guverne, pe el cine îl lustrează, lui cine îi ia dreptul la offshore şi la ofsaidul în care îşi lasă mereu adversarii?

Răspunsul corect ar trebui să fie: e-lec-to-ra-tul. Adică preşedinţii de club, cei care l-au ales. Aceiaşi preşedinţi care îl contestă pe la colţuri de separeuri de restaurant. Finanţatori şi patroni care nu pricep că puterea e la ei. Şi banii pe care îi investesc în fotbal şi în bunăstarea întîiului lepefist. Numai că aceşti domni finanţatori dînd pe afară de moralitate în faţa camerelor TV sînt unii şi aceiaşi cu cei care trag cu muniţie interzisă în adversari. Iar asta, evident, în numele respectării legilor. Şi ca să facă asta în continuare au nevoie de Mitică. Ecce homo! Nu Gigi, nu te speria, nu-i ce crezi tu!

Suspendarea lui Marius Constantin e perfect regulamentară, dar sublim de imorală atunci cînd semnalul vine de la ceferiştii de rit nou de la Cluj taman înaintea derbyului cu ceferiştii de confesiune coposiană. Comisia de Disciplină era datoare cu o autosesizare, nu clubul condus la Paszkany şi Mureşan. Care vinde pieţii media imaginea integrităţii, în vreme ce în spatele scenei lucrează cu uneltele strămoşeşti ale oamenilor de fotbal. Nici rapidiştii nu au rămas datori, în ciuda dezgustului afişat de George Copos faţă de rivalii din Gruia. Au încercat amînarea cazului pînă în pînzele albe. Noroc cu verdictul Comisiei, Mariusică nici cap în gură n-a dat, nici usturoi n-a mîncat.

Şi uite cum spiritul ceferist-muncitoresc invocat de magnaţi cu voce gîtuită şi lacrimi în colţul genelor se transformă într-o pledoarie pentru mînărie. Da, rimează, aşa cum rimează şi golăneală cu căpătuială. Ori economie subterană cu casă babană. Şi hotel cu bordel.