Anexa pungii cu euro
Cînd nu-i dictează patronul echipa, Massimo Pedrazzini pare un cetăţean rezonabil, cu un nebănuit simţ al umorului. Italianul a zis că la Sevilla s-a temut de un scor de tenis. Nu s-a gîndit la varianta cu tie-break, ci la un […]
Cînd nu-i dictează patronul echipa, Massimo Pedrazzini pare un cetăţean rezonabil, cu un nebănuit simţ al umorului. Italianul a zis că la Sevilla s-a temut de un scor de tenis. Nu s-a gîndit la varianta cu tie-break, ci la un set scurt, aşa cum face Federer cînd se enervează. Dar nu tenisul e subiectul nostru. Vom vorbi despre viaţa în Paradis şi despre formele de organizare de acolo. Paradisul Champions League. Fiindcă bătaia pentru a ajunge în Raiul Rai nu e atît de dură ca lupta pentru un loc în Raiul UCL. Cel puţin la noi în patrie, unde ceferiştii din Ardeal s-au încăierat cu ceferiştii bucureşteni înainte ca locomotivele să iasă din triaj. Şi încă n-aţi văzut nimic!
Champions League este, de fapt, Comunitatea Europeană a Fotbalului. Cu mai bogaţi şi mai săraci, cu mai bine pregătiţi şi mai slab pregătiţi. Grupa H, a Stelei, nu se abate de la peisajul general. Pentru microcosmosul fotbalistic, Arsenal, Sevilla, Slavia şi Steaua reprezintă patru tipuri distincte de organizare. Patru mici state ale căror performanţe economice şi sociale se măsoară prin punctele din clasament, gradul de ocupare a stadioanelor, implicarea suporterilor ori vizibilitatea personajelor din fruntea cluburilor.
Arsenal reprezintă capitalismul evoluat. O întreprindere care produce profit, imagine şi spectacol. Entitate unde competenţa atrage succesul financiar, iar forţa banilor funcţionează ca magnet pentru atragerea de competenţe. Wenger e prototipul angajatului ultraeficient, a omului cu idei, permanent în căutare de nou şi neconvenţional. Fabregas, Van Persie, Kolo Toure, Eboue, Flamini, Adebayor şi Hleb vorbesc despre desfiinţarea prejudecăţilor şi graniţelor rasiale. În modul cel mai firesc. Societate listată la Bursă, condusă prin acţionariat şi sponsorizată de Emirates, Arsenal oferă modelul clubului puternic, care ţine la trecut, respectă prezentul şi lucrează cu gîndul la viitor.
Sevilla ţine de capitalismul tradiţional. O societate bazată pe valori simple ca seriozitate, constanţă în efort, deschidere moderată spre noile tendinţe. Ilustrare perfectă a conceptului „prin noi înşine, dar cu ochii spre lume”. Juande Ramos şi compania lucrează în linişte la un proiect , aducînd profit, furnizînd respect, dar fără pretenţia că sînt demiurgii unei afaceri planetare.
Slavia înseamnă IMM-ul fotbalistic european. Ca şi Cehia însăşi, oamenii acolo se menţin la un nivel de funcţionare mulţumitor, care din cînd în cînd poate livra excelenţă, iar uneori umilinţă. Vezi rezultatul de marţi seară, de la Londra.
Steaua urmează modelul pastoral. Capitalismul avant la lettre, clădit pe voinţa şefului de trib, de unde în cazul nostru lipseşte sfatul bătrînilor înlocuit cu poftele de moment ale jupînului priceput la toate şi la nimic concret. În Ghencea, nu se poate vorbi nici măcar despre spiritul de turmă, discutăm despre exerciţiul de sublimare a personalităţii. Massimo Pedrazzini, Adrian Ilie şi Valeriu Argăseală nu sînt nişte executanţi de rînd. Ei anticipează dorinţele starostelui. Le interpretează creator. Le stimulează. În asemenea condiţii, echipa devine o anexă a pungii cu euro. Ceea ce era de demonstrat.