Cei care au fost alături
Ziua de joi, 18 octombrie a început obişnuit. O zi de toamnă blîndă, cu aglomeraţie, cu griji, cu speranţe şi drame. Cu oameni grăbiţi, unii în 4X4, alţii 4 pe metru pătrat în metrou, unii la serviciu, alţii convocaţi la […]
Ziua de joi, 18 octombrie a început obişnuit. O zi de toamnă blîndă, cu aglomeraţie, cu griji, cu speranţe şi drame. Cu oameni grăbiţi, unii în 4X4, alţii 4 pe metru pătrat în metrou, unii la serviciu, alţii convocaţi la DNA. Unii aşteptînd pensia, alţii verdictul la CNSAS. Din Spania tocmai a căzut ştirea anihilării unei reţele de spărgători români specializate în furt de bijuterii. Nu ne-am schimbat, dar ceva nu mai e la fel ca pînă miercuri, 17 octombrie. O parte dintre noi, ăştia nu foarte sofisticaţi legaţi de pasiunea pentru fotbal, ne-am trezit mai uşor. Mai liberi, cumva mulţumiţi, ca atunci cînd ţi se întîmplă ceva bun. Dominaţi de un sentiment nedefinit care cercetat mai atent poate fi interpretat ca mîndrie.
Cristi Chivu a dedicat calificarea la Euro 2008 tuturor celor care au fost alături de naţională. Frumos. Căpitanul a mai zis ceva şi despre suferinţă, şi despre primul pas către împlinirea unei generaţii. În spatele cuvintelor alese cu grijă de Chivu se ascunde însă ceva. Dincolo de sentimentul firesc al revanşei sportive. Atunci cînd a dedicat calificarea celor care au fost necondiţionat alături de naţională, se înţelege că i-a identificat şi pe unii care n-au jubilat la victoriile tricolorilor. Cărora calificarea le-a stat în gît.
Cum echipa naţională de fotbal a României este o instituţie extrem de populară, pare contraindicat să te manifeşti altfel decît majoritatea covîrşitoare. Să cîrcoteşti, în loc să aplauzi pînă faci băşici în palme. Să ai îndoieli acolo unde cetatea e populată cu certitudini. Dedicaţia lui Chivu trimite fără dubii către presă. Sau măcar către o parte a ei. Acea obositoare, enervantă şi neguvernabilă parte a presei care se pune de-a curmezişul, care descoperă tot felul de pete în soare şi deplasări ale polilor magnetici. Nu trebuie să fii geniu ca să pricepi unde bate căpitanul. Sîntem pe cai mari. Ne-am calificat şi ca să vă facem în ciudă vouă, cei care n-aţi crezut în noi.
Nu ne dezvinovăţim, pentru că atît timp cît îţi faci onest meseria nu poţi fi bănuit de interese meschine. Nu am fost mai puţin patrioţi decît aplaudacii de profesie dacă uneori am pus la îndoială formule de echipă şi forma de moment a unor jucători. Inspiraţia selecţionerului. Am intrat în meseria asta convinşi că prin sinceritate, cîteodată dureroasă, alteori nepotrivită, lucrurile pot merge înainte. N-am reuşit să jucăm nici noi perfect mereu, aşa cum nici naţionala n-a reuşit, dar am suferit întotdeauna cînd rezultatele ne îndepărtau de calificare. Nu ne-am propus să fim simpatici, ci doar implicaţi. Cu riscul să părem şi mai antipatici decît ne condamnă profesia, credem că la calificarea aceasta am lucrat şi noi. Fără nici un fel de primă de obiectiv.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele