Tatăl porţii

Despre Bogdan Lobonţ. Încă o dată despre el. Ce se mai poate spune nou? S-au epuizat toate superlativele, toate adjectivele? Posibil, dar un portar care te salvează constant de la dezastru nu merită un efort de imaginaţie? Vedeta zilei este […]

Despre Bogdan Lobonţ. Încă o dată despre el. Ce se mai poate spune nou? S-au epuizat toate superlativele, toate adjectivele? Posibil, dar un portar care te salvează constant de la dezastru nu merită un efort de imaginaţie? Vedeta zilei este Goian, uriaşul moldovean a cărui umbră cade pe chipul îngrozit al fundaşilor Europei, dar omul care ne livrează intactă speranţa după fiecare fază cînd mingea pluteşte prin careul nostru rămîne Lobonţ. Pisica. Putem să-i zicem şi ghepardul, merită o înaintare în gradele felinelor.

Andrei Pleşu observa duminică seară la Realitatea TV că mulţi compatrioţi suferă de fascinaţia pasivităţii. Că prin non-acţiune fac apologia zeroului absolut. Respirăm uşuraţi. Bogdan nu se află printre cei vizaţi de filosof. Portarul naţionalei nu suferă de sindromul contemplaţiei. El este mereu în acţiune. Apără, strigă, dirijează, plonjează, la nevoie cu capul în picioarele adversarului, se agită, degajează, uneori greşit, alteori ghicind pase mai bune decît Mutu. Respiră acţiune. E viu şi, mai nou, responsabil.

Fiindcă Bogdan Lobonţ nu trebuie confundat nici cu Sfîntul Francisc din Asisi, nici cu Batman. N-are vocaţie de ascet ori de erou singuratic. Bogdan e un om imperfect, întîmplător unul care şi-a ales meseria de fotbalist, iar din aceasta specialitatea cea mai periculoasă. Ca orice biografie demnă de o ecranizare, viaţa lui cuprinde acte de vitejie şi picanterii, momente emoţionante şi episoade care trebuie cenzurate. Filmul e străbătut de un fir roşu. Personajul e autentic în ceea ce întreprinde, bine sau rău. O singură dată nu i-a ieşit, atunci cînd după escapada de la barul Flora din Craiova îşi propusese să interpreteze rolul dezamăgitului de lume. Al celui pe care semenii nu-l merită.

OK, şi care-i ideea? Păi, omul nostru a intrat în vizorul lui AC Milan, unde brazilianul Dida începe să îmbătrînească urît. Întrebarea zilei: „E bine ca Lobonţ să răspundă afirmativ unei solicitări din partea clubului campion al Europei?”, merită un premiu pentru imbecilitate. Cică portarul naţionalei se află sub contract cu Dinamo, iar asta l-ar împiedica să dea curs unei asemenea oferte. Nouă ni se părea că fotbalul românesc ar trebui să pună mînă de la mînă şi să subvenţioneze transferul atunci cînd apare o astfel de propunere. Pentru că sînt şanse în viaţă care nu trebuie ratate, iar Răducioiu şi Contra ştiu mai bine despre ce e vorba.

Ca să conchidem, Bogdan Lobonţ a devenit dintr-un portar returnabil în Liga I unul dezirabil în Serie A. E drumul de la decădere la glorie pe care Bogdan l-a descoperit în ziua cînd a priceput că a fi tatăl natural al unui copil nu-i totuna cu a fi tatăl lui.