Între Rovine şi Constanţa

Sîntem la Rotterdam? Nu. Sîntem la Rovine, la Podul Înalt cumva? Nu, ne aflăm la Constanţa şi vrem să batem Olanda aşteptînd în tufişuri atacurile lui Seedorf, Van der Vart şi Van Nistelrooy. În van aşteptăm construcţia atacurilor noastre, Chivu, […]

Sîntem la Rotterdam? Nu. Sîntem la Rovine, la Podul Înalt cumva? Nu, ne aflăm la Constanţa şi vrem să batem Olanda aşteptînd în tufişuri atacurile lui Seedorf, Van der Vart şi Van Nistelrooy. În van aşteptăm construcţia atacurilor noastre, Chivu, Ovidiu Petre şi Codrea au intrat pe teren să demonteze, nu să regizeze. Din spatele scenei se aude o voce. Sufleurul zice că niciodată nu am cîştigat atacînd în valuri, că specialitatea noastră au fost contrele, cîteodată chiar Contra. 

Revenim. Cică pe Rose Bowl triumfam aşteptînd adversarul, hipnotizîndu-l, anesteziindu-l. Da, dar calitatea jucătorilor de atunci era alta. Aici nu se mai poate face nimic. Ăştia sînt, cu ei defilăm. Nu putem schimba nici formula de echipă, nici selecţionerul. Nici campionatul, care nu oferă un mijlocaş dreapta cumsecade ori un mijlocaş care să şi alerge, să şi paseze. Ce putem face atunci? Putem doar spera că ne vom trezi din pumni şi că la o fază care nu anunţă nimic, atunci cînd olandezii s-au liniştit, Codrea prinde cea mai bună lovitură de cap din viaţă, iar Goian se află din nou acolo unde trebuie şi înscrie. El în zi de graţie, tuşierul puţin dezorientat, cît să nu fi observat ofsaidul. O calificare se scrie şi cu noroc rămîne tot o calificare.