Ahmadinejadul nostru

A intrat în silenzio stampa. Fără avertisment, fără preaviz, într-o zi frumoasă de toamnă, cu frunze îngălbenite, tulburel şi pastramă de oaie. Dar el nu a făcut-o de oaie, el ne-a mai făcut o aroganţă. Cum care el? Ştiţi dumneavoastră […]

A intrat în silenzio stampa. Fără avertisment, fără preaviz, într-o zi frumoasă de toamnă, cu frunze îngălbenite, tulburel şi pastramă de oaie. Dar el nu a făcut-o de oaie, el ne-a mai făcut o aroganţă. Cum care el? Ştiţi dumneavoastră cine, persoană very importantă. Să-i zicem baciul muntean. Apropo, cum s-o fi spunînd silenzio stampa în limbaj pastoral? Be-he-he? Dar tot nu ne revenim. Ce lovitură! Ce dramă, ce zbucium! Cum vom trăi oare fără inepţiile, fără elucubraţiile lui? Fără rîsul acela de om suferind?

Alarmă falsă! Nu tace de tot, ci doar parţial, ca să-i pedepsească niţel pe nesimţiţii ăia de la ziare. Noi, carevasăzică. S-a prins că e ceva naşpa cu ziariştii. Scormonesc, despică firul în patru, le pritocesc, scriu. Au opinii. Iese nasol şi cînd, chipurile, te laudă. De aceea vorbeşte în continuare la televiziuni. Acolo e altceva, e forţa imaginii, fascinaţia sticlei, a elcedeului, a plăşmii. Şi mai avea un motiv, pe acolo au mai rămas băieţi de gaşcă, i-ar lua interviu şi cricului de la Maybach, numai să-i intre pe sub piele.

Ar mai fi un mod de expunere, dar trebuie să punem repede o pilă la Columbia University. Cel mai bine ar fi la domnul Lee Bollinger, rectorul celebrului lăcaş de cultură. După ce l-a invitat pe Mahmud Ahmadinejad să conferenţieze studenţilor despre programul nuclear paşnic al Iranului, despre cum pot creşte nivelul de trai al maselor largi populare cîteva bare de Uraniu 235 în fisiune, Bollinger poate apela şi la recentul nostru silenzio stampist. I am from Romania, my name is Michael the Brave. They call me also George, George who kill the beast.

În fond, ahmadinejadul nostru are atîtea şi atîtea puncte comune cu fratele Mahmud. Mai puţin barba. Poate al nostru se scoate şi pe el îl lasă să viziteze locul unde au fost turnurile gemene. Cu siguranţă se va interesa cu cîţi euro pe metru pătrat se mai vinde terenul în zonă. Deocamdată el nu a contestat Holocaustul, ci doar formula de echipă a lui Hagi. Şi nu l-a spînzurat, l-a acuzat voalat de diversitate sexuală. După ce se va tutui cu Bollinger şi cu copiii ăia de bani gata de îşi zic studenţi, se va întoarce cu impresii proaspete şi idei noi. La New York pămîntul se vinde mai prost decît în Pipera, iar americanii se uită la televizor la fel de mult ca românii. Va pune mîna pe telefon şi îl va suna pe Naşul. Sau pe Mădălin. Sau pe Dan. Să cuvînteze poporului. Amin!