Palatele

Zoaiele se scurg peste tot dinspre „Palat”. Nu a rămas nimic nemurdărit, iar înaintea meciului Dinamo-Elfsborg un miros greu acoperise tot Bucureştiul. Suedezii au crezut că damful venea de la abatoare şi nu se înşelau foarte tare. Şi-au ţinut respiraţia […]

Zoaiele se scurg peste tot dinspre „Palat”. Nu a rămas nimic nemurdărit, iar înaintea meciului Dinamo-Elfsborg un miros greu acoperise tot Bucureştiul. Suedezii au crezut că damful venea de la abatoare şi nu se înşelau foarte tare. Şi-au ţinut respiraţia şi au jucat, deşi începutul fusese al dinamoviştilor. Mingea circula repede, se ghiceau nişte scheme, chelia lui Walter strălucea de satisfacţie după golul înscris de Claudiu. Dar nu. Elfii suedezii nu sînt răzăşi ieşeni şi au ripostat scurt prin englezul Keene. O dată şi încă o dată. Cu largul concurs al peruanului Galliquio, puternic ca un taur şi neîndemînatic ca un bivol pus să coasă la gherghef.

Zenga mai are de lucru. În apărare e deranj, fiindcă Goian nu rimează cu Radu Ştefan, Lobonţ pare să-şi fi consumat inspiraţia. Opriţa e ca o ciorbă reîncălzită, Cristea se pierde în exerciţii de stil. Zenga mai are de lucru. Da, am mai spus-o şi nu întîmplător, pentru că Dinamo are nu un palat, ci mai multe. Acolo nu se fac echipe, ci se desfac. Zenga mai are de lucru?