93% Steaua
Micul drăcuşor din noi atît aştepta, dar a fost tare dezamăgit. Ce lipsă de imaginaţie! Cît dramatism ratat! Hagi nu şi-a înaintat demisia. Cum şi-ar mai fi dat ochii peste cap zînele prompterului dacă Gică lucra puţin în contul ratingului! […]
Micul drăcuşor din noi atît aştepta, dar a fost tare dezamăgit. Ce lipsă de imaginaţie! Cît dramatism ratat! Hagi nu şi-a înaintat demisia. Cum şi-ar mai fi dat ochii peste cap zînele prompterului dacă Gică lucra puţin în contul ratingului! Ce radiografii comportamentale au ratat unii! Vai, previzibil e omul ăsta, nici măcar nu a trimis nişte răutăcisme către patron. Nici o vorbă mai aspră despre pacientul bolognez cu genunchi de sticlă. Doar era pe cai mari, de Champions League. Trebuia să se umfle puţin în pene, să scoată flăcări pe nări. Nimic, dom’le! El vine şi ne spune cu glas egal că dansul de-abia acum începe. Şi că vrea să treacă de grupe. Iar ăia de la UEFA îl iau în serios.
Vedeţi, asta e diferenţa, de multe ori ne iau alţii în serios. În timp ce noi miştocărim, există oameni nespectaculoşi care îşi văd de treabă. Ca Hagi acum, ca Zenga şi Olăroiu în trecutul apropiat. Muncesc pentru ei şi pentru ceilalţi. Ba au tupeul să spună că o fac din plăcere. Şi intră în grupele Champions League şi strîng puncte. Şi pentru ceilalţi. 93% Steaua, 7% ceilalţi, ca să nu zicem restul. Aşa arăta pînă la ora meciurilor lui Oţelul şi CFR contribuţia la coeficientul european al României. 6,5 puncte a strîns Steaua, 0,5 Dinamo. Matematica e indiferentă în materie de nuanţe. Nicăieri nu stă scris cu cine, de ce, dacă ai avut noroc, ghinion ori un arbitru potrivnic. Rămîn nişte cifre care o dată îmbunătăţite te propulsează an de an printre forţele fotbalului. De la masa săracilor, treci la masa bogaţilor. Întîi stai undeva într-un colţ, apoi avansezi către centru. Din invitat tolerat ajungi comesean cu drepturi depline.
În tabăra învinşilor de marţi a fost o tristeţe de factură culinară. La cina nocturnă consecutivă înfrîngerii cu Lazio, măriile dinamoviste cu aceleaşi pălării prea mari au decis că totul poate fi reparat cîştigînd campionatul. Deci nu au înţeles nimic. După ce au întărit echipa cu rebuturi şi pepeni trecuţi de prima tinereţe, dînşii au identificat soluţia cea mai proastă. Infiltrarea în Champions League nu pe drumurile europene, ci prin coclaurile campionatului. Nu prin performanţă ritmică pe continent, care asigură un coeficient civilizat, ci spărtănind între fruntarii. Europa, domnilor Badea, Borcea şi Turcu, începe la Mioveni şi se termină la Buzău. Apoi vor să cotropească Roma, Barcelona, Londra şi Milano.