Cristian Geambaşu îi scrie lui Hagi ceva ce ştie toată lumea

Dragă Gică,

Ştiu că toţi se simt datori acum să îţi dea sfaturi. Mai puţin tipul acela cu rîs de om bolnav, care nu rezistă în tribună un meci întreg. El îţi dă ordine. Cu riscul de a te plictisi […]

Dragă Gică,

Ştiu că toţi se simt datori acum să îţi dea sfaturi. Mai puţin tipul acela cu rîs de om bolnav, care nu rezistă în tribună un meci întreg. El îţi dă ordine. Cu riscul de a te plictisi şi enerva, ascultă şi părerea cuiva care nu te consideră Rege, ci doar un fost foarte mare fotbalist! Care nu îţi cîntă în strună, pentru că e plină lumea de lăutari cu bancnote lipite pe frunte. A cuiva încredinţat că fără talentul tău fotbalul românesc era ca un tablou jumătate color, jumătate alb-negru.

Ştiu că ştii că el nu are dreptate. E normal să fii supărat.
Să te simţi trădat, umilit, minţit, expus.
Nu înţelegi cum au ajuns să-ţi dicteze tactica şi să te judece oameni care nu ştiu cine a înscris golurile victoriei de la Sevilla.
Nu pricepi cum te pot lucra jucători mediocri, ale căror performanţe sînt cîteva beţii crîncene ori nişte figuri de karate exersate pe dinţii adversarilor.

Pur şi simplu nu pricepi şi atunci te simţi iarăşi trădat, minţit, umilit. E normal să te abţii de la declaraţii pripite. Te gîndeşti la meseria ta, la munca făcută cu pasiune. Nu ai griji materiale, dar ai grijă ca nu cumva ceilalţi să îţi pună eticheta de „fost”. Asta te doare cel mai tare, să nu reuşeşti acum ce îţi ieşea atunci dintr-o singură schimbare de direcţie.

Nu ştiu totuşi de ce îi accepţi mizeriile. Ai fost liderul generaţiei care a redat mîndria fotbalului nostru. Cu voi ne-am întors la turneele finale, am recîştigat bucuria de a ţine cu naţionala. Nu renunţa acum! Ne mai eşti dator cu un gest mare, vezi cît de egoişti sîntem?, de fapt cu unul firesc şi simplu, aşa cum erau driblingurile şi şuturile tale.

Spune-i nu, refuză-l, contrazice-l! Spune-i tot ce gîndeşti, nu îl lăsa şi tu să se creadă buricul Universului! Nu-i accepta toanele! Te dă afară? Nu eşti ca şi cum ai fi fost dat afară? Refuzul tău ar cîntări enorm şi ar aduce după el altele. Ştii de ce? Pentru că răul atrage. Circul fascinează. În loc să închidem televizorul, ne holbăm la el, îi ascultăm elucubraţiile. În loc să-l ignorăm, îi elogiem pomenile, hohotele clinice.

Rupe tu cercul ăsta nenorocit în care ne-am lăsat prinşi! După o vreme, vom uita de el, cum uiţi de o durere de măsea. Apoi vom avea tot timpul din lume ca tu să ne arăţi ce mare antrenor eşti, iar noi să te aplaudăm pînă ne vor durea palmele!