Calificarea scuză mijloacele

Cristian Geambaşu observă că şefii lui Dinamo au contractat o formă periculoasă de cavalerism

E bine că Mărgăritescu, Bratu şi Năstase se vor recupera pînă la retur. Ne bucurăm că Blay şi Stoican pot evolua şi în centrul apărării. Notăm […]

Cristian Geambaşu observă că şefii lui Dinamo au contractat o formă periculoasă de cavalerism

E bine că Mărgăritescu, Bratu şi Năstase se vor recupera pînă la retur. Ne bucurăm că Blay şi Stoican pot evolua şi în centrul apărării. Notăm la capitolul plusuri revenirea pe teren a lui Scarlatache. Apreciem luciditatea jucătorilor, care au priceput că, în superioritate numerică, vrabia din mînă putea fi păstrată, alergînd şi după cioara de pe gardul lui Lazio. Stop! Fără ciori, pentru că toată lumea se gîndeşte la altceva decît la pasărea aceea neagră care trăieşte mai mult decît omul. Omul alb, galben, negru sau incolor.

Nu e bine că dintr-o dată am devenit prea cavaleri. Peste poate şi peste toate. Există posibilitatea ca Dinamo să îşi cîştige dreptul de a merge în grupele Champions League profitînd de o suspendare a celor din Roma. O calificare la masa verde ar fi lipsită de glorie, dar nu şi de substanţă. Glosăm mereu despre pragmatismul occidental, numai că atunci cînd ni se pune pe tavă prilejul noi ne comportăm ca nişte domnişoare nimerite la o nuntă, unde dînsele refuză din izmeneală paharul cu şampanie şi pişcoturile.

UEFA s-a autosesizat în cazul scandărilor împotriva lui George Blay. Şi atît, nici o acţiune din partea alb-roşilor. Suporterii laziali sînt recidivişti, au nostalgii fasciste. Problema lor, care se putea transforma în arma noastră. S-au luat de Blay, nu i-au ratat nici pe suporterii veniţi de la Bucureşti. Aşteptam, aşadar, o reacţie hotărîtă din partea conducerii dinamoviste. Un război, fiindcă intrarea în CL nu-i altceva, presupune luptă pe toate fronturile. În loc de asta, ni s-au servit doze mici de eleganţă neproductivă.

Vrem să-i învingem numai în duel, cu spada, ba nu, cu floreta, într-o competiţie unde sînt admise şi ghioagele, şi pumnalele. Domnii Badea şi Turcu au devenit prea domni într-o situaţie în care puţină nesimţire cu acoperire regulamentară nu strică. Legile europene vorbesc clar în materie de discriminare, iar fotbalul nu se sustrage cadrului general. N-ar fi rămas decît să apară un protest oficial, energic, fără complexe de fii adoptivi ai lui Traian Imperator. Unul sau doi avocaţi tari pe meserie şi buni de gură ar valora în acest moment mai mult decît toate cîrpelile la care e obligat să apeleze Mircea Rednic.

Irlandezii de la Shelbourne nu s-au sfiit să acţioneze atunci cînd cîţiva colegi de arme ai lui Tweety au scandat porcării rasiste în Ghencea. Steaua a umblat la buzunar şi a jucat la Constanţa meciul cu Valerenga. Iar Steaua nu avea antecedentele lui Lazio. Din păcate, nici dinamoviştii nu au antecedentele italienilor. De exemplu, un Machiavelli veritabil în conducere. Nu, zărim doar cîţiva imitatori care se pierd şi la miştourile de cabană exersate de George Copos. Apoi se dau spartani. Apropo, ştiaţi că în Sparta bărbatul care nu îşi sărea propria înălţime nu era considerat bărbat?