Modestoterapia

Mulţumirea de sine este o boală periculoasă. Netratată la timp, banala afecţiune se cronicizează. Pericolul creşte fiindcă pacientul continuă să se simtă bine, deşi semnele vitale sînt tot mai slabe. Contactul brutal cu realitatea accentuează atacul de panică, iar zîmbetul […]

Mulţumirea de sine este o boală periculoasă. Netratată la timp, banala afecţiune se cronicizează. Pericolul creşte fiindcă pacientul continuă să se simtă bine, deşi semnele vitale sînt tot mai slabe. Contactul brutal cu realitatea accentuează atacul de panică, iar zîmbetul triumfător se transformă în rictus.

Bolnavul se numeşte Dinamo şi are la dispoziţie numai două opţiuni. Varianta cea mai proastă ar fi tratarea suferinţei cu secularele analgezice. Cîteva arbitraje cuminţi, ceva adversari sensibili la suferinţa aproapelui, totul peste formala bătăiţă la funduleţ din partea conducerii, care ar culmina, după tradiţie, cu o cină tematică la Doi Cocoşi, pe melodii guiţate de manelişti în vogă. Cum stocul de arbitri-algocalmin şi adversari-antinevralgic este aproape epuizat, vedeţi ce optimişti am devenit?, nu ar rămîne în picioare decît varianta dojenii părinteşti pe ritmuri şakiriene şi sfîrîit de mititei pe grătar.

Rezultatele pseudo-tratamentului nu ar întîrzia. Niculescu şi Dănciulescu vor găsi tot mai rar poarta, Lobonţ va fi din ce în ce mai abulic, Zicu se va rătăci undeva între cele două careuri, atmosfera în vestiar se va deteriora, pentru că Rednic va arăta spre jucători şi jucătorii vor arăta spre Rednic. Apropo de Rednic. De la „Dom’ profesor”, Vasile Turcu va trece la Mircea Rednic, a şi trecut, de fapt, pentru ca într-un final apoteotic antrenorul să devină „Rednic ăla”. Preşedintele Nicolae Badea se va retrage în turnul lui Google, iar Leonidas Borcea îşi va aminti că Radu Ştefan şi Pulhac sînt de vînzare, dar tot nu va înţelege că blîndeţea în relaţia cu fotbaliştii e la fel de periculoasă ca un trabuc aprins lîngă o butelie deschisă.

Singura cale spre însănătoşire este modestoterapia. Nu îţi cade nici părul, nici rangul dacă accepţi că nu eşti invincibil. Cu ceva dureri, reînveţi să şutezi la poartă nu doar din voleuri imposibile, descoperi că uneori faza impune şi o pasă cu latul, nu numai devieri spectaculoase. Te concentrezi la loviturile libere, apelezi la mijloace blamate ca marcajul, degajările şi tragerile de timp. Într-un cuvînt, începi să joci din nou fotbal, fiindcă are cine să te sfătuiască, Rednic nu a devenit incompetent peste noapte, iar tu Claudiu, tu Danciu, tu Bogdan aţi arătat că se poate, derbyul din Ghencea nu s-a consumat la Termopile, în anul 480 înainte de Hristos, ci în era noastră, în 2007. Atunci, numai atunci, va avea din nou rost să strigi „Augh, augh, augh!”. Acum se aude doar „auu, auu, auu!”.