Golgeterul etern

 Despre Francesco Totti circulă tot soiul de istorii. Cele răutăcioase spun că atacantul Romei este în particular un fel de Păcală, dar unul care frizează stupizenia, nu o mimează. Împreună cu vechiul său amic Cassano-Tîndală ar forma unul dintre cele […]

 Despre Francesco Totti circulă tot soiul de istorii. Cele răutăcioase spun că atacantul Romei este în particular un fel de Păcală, dar unul care frizează stupizenia, nu o mimează. Împreună cu vechiul său amic Cassano-Tîndală ar forma unul dintre cele mai redutabile cupluri ale umorului involuntar din Peninsulă. Ce mai ştim despre Totti? Că a jucat toată viaţa numai la AS Roma, că înainte de a ajunge fotbalist era membru activ al galeriei, că e însurat cu Ilary Blasi, una dintre cele mai frumoase femei din lume.

Banalităţi şi mondenităţi, amestecate cu bîrfe. Francesco Totti este un fotbalist uriaş. Unul care tocmai a cîştigat Gheata de Aur în poate cel mai tare campionat din lume, unde golul cîntăreşte dublu decît în alte părţi. 26 de reuşite în Serie A înseamnă nu doar productivitate în condiţii vitrege, ci aproape tot atîtea gesturi eroice. Şi poetice. Nu numai din cauza asta Totti rămîne printre ultimii romantici ai fotbalului. Legat iremediabil de un singur club, fidel filosofiei spectacolului. Nu-i cunoaştem IQ-ul, dar rezolvările din teren vorbesc despre o persoană cu inteligenţă şi orizont. Este imposibil ca tot ce reuşeşte el acolo în iarbă să fie doar rodul instinctului.

În altă viaţă, Totti ar fi fost înrolat într-o legiune şi ar fi purtat nenumărate războaie pentru gloria eternei Rome. Ar fi intrat victorios pe Via Apia unde ar fi salutat plebeii în delir, ar fi fost recompensat regeşte, femeile i-ar fi căzut la picioarele cotropitoare încălţate în clasicele sandale, dar nu şi-ar fi depăşit niciodată condiţia de soldat credincios Cezarului. Oricare ar fi fost acela. Povestea se repetă şi în viaţa reală. Campion mondial cu squadra azzurra în 2006, liderul golgeterilor europeni nu are stofă de comandant. El este războinicul care îşi ajunge sieşi. Călit şi uzat în atîtea bătălii, s-a retras din naţională imediat după Mondialul german şi continuă să arate lumii că e un mare fotbalist în tricoul Romei. Doar în acela. Ca şi Paolo Maldini, a ales să nu schimbe culoarea echipamentului, iar asta nu este nici laşitate, nici lipsă de imaginaţie.

De ce despre Francesco Totti? Pentru că din cînd în cînd e sănătos să-i omagiem pe marii jucători. Zeul fotbal îşi trage puterea din caracterul unor băieţi ca Francesco. Meşteşug luminat de idei scînteietoare, zile mai proaste, glorie, cîteodată decădere, niciodată anonimat. Aşa arată portretul unui fotbalist unic, care înscrie gol după gol în Il Calcio. O poveste pe care o vom înţelege mai bine de-abia după ce romanul cu profil de medalie se va retrage.