Pi Er De Cu Ber Ten
În plin curent minimalist, chinezii au decis să maximalizeze. Au început mai demult, fiindcă pe lîngă briz-briz-urile tradiţionale au avut mereu apetit pentru mare, impozant şi nemăsurabil. De exemplu, Marele Zid. O, da! Dar Marele Zid chinezesc se vede de […]
În plin curent minimalist, chinezii au decis să maximalizeze. Au început mai demult, fiindcă pe lîngă briz-briz-urile tradiţionale au avut mereu apetit pentru mare, impozant şi nemăsurabil. De exemplu, Marele Zid. O, da! Dar Marele Zid chinezesc se vede de pe Lună şi din cauză că strigă din el atîtea şi atîtea tragedii. Tot aşa şi cu Olimpiada. Bănuiam că Jocurile din 2008 se clădesc pe o sumă de nefericiri personale. Prea erau pe acolo toate perfecte. Imense, ultramoderne, futuriste, la timp, dincolo de timp şi spaţiu. Problema e că superlativele în exces miros a fals, a cincinal în patru ani şi jumătate, a muncă la negru. Fiindcă asta au descoperit nişte organizaţii sindicale şi neguvernamentale alcătuite după cum se ştie prea bine din tipi cîrcotaşi, spioni, agenţi, oameni incapabili să aplaude pînă fac băşici în palme efortul statului chinez de a demonstra…….de a demonstra ce? Că o mare naţiune îşi pune copiii la treabă şi îi plăteşte simbolic – asta e, în Asia simbolistica joacă un rol esenţial -, pentru a lua ochii altor mari sau mai mici naţiuni care nu pricep deloc ce înseamnă să-ţi mobilizezi cetăţenii, să-i ţii în joc de glezne, să-i pui să muncească pe salarii de 700 de yuani pe lună, pentru că pe pămînt asta înseamnă vreo 90 de dolari, cărora li se adaugă în bugetul familial cei 45 veniţi de la odrasle, care la muncă egală prestată sînt remuneraţi la jumătate, să se obişnuiască, to’arăşi, cu greutăţile, să aprecize valoarea banului, a pumnului de orez, a pumnului în general. Micuţii şi părinţii lor robotesc la fabricarea mărfurilor cu logoul Jocurilor Olimpice, produse de papetărie, şepci, rucsacuri şi tot soiul de suveniruri. De ce? De ce nu? Pentru că ăsta e specificul local, sportul naţional e munca pe rupte. Pe la albanezi se fură ceasurile preşedinţilor americani (nici aici nu mai avem exclusivitate), la ruşi se bea vodcă, Sarkozy poate depune mărturie, la chinezi se fac chinezării, orezării şi altele…
…de exemplu cum se pregătesc sportivii pentru marele eveniment. În timp ce puştii trag la maşina de cusut sigle cu JO, cei mai norocoşi şi mai măricei urmează programul de pregătire centralizat. Încolonaţi, ordonaţi, disciplinaţi. O să-i vedeţi cum vor arăta în 2008, cu muşchii întinşi, cu privirea ageră, cum se vor întrece Li şi Le, şi Hu, şi Ho cu secundele, cu metrii, cu perfecţiunea. Plini de energie, de ginseng şi alte rădăcini miraculoase. Fiindcă acesta e spiritul olimpic veritabil, important e să participi ca să ieşi primul. Să arăţi imperialiştilor, naţiunilor decadente ce înseamnă să învingi dacă lupţi pentru o cauză dreaptă. Iar în noua versiune, fondatorul Jocurilor moderne se va numi Pi Er De Cu Ber Ten.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele