Melancolia lui Zizou

Capul lui Zidane în pieptul lui Materazzi s-a dat peste cap şi s-a transformat în subiect de carte. Jean Philippe Toussaint s-a născut pe 29 noiembrie 1957 la Bruxelles. Scriitor şi realizator de filme de limbă franceză, Toussaint e autorul […]

Capul lui Zidane în pieptul lui Materazzi s-a dat peste cap şi s-a transformat în subiect de carte. Jean Philippe Toussaint s-a născut pe 29 noiembrie 1957 la Bruxelles. Scriitor şi realizator de filme de limbă franceză, Toussaint e autorul romanelor „Sala de baie”, „Aparatul foto”, „Televiziunea”, „Autoportret al străinului”, „A face dragoste”. A obţinut Premiul Medicis în 2005 pentru volumul „Fuir”, iar în 2006, imediat după Campionatul Mondial din Germania, a publicat „La melancolie de Zidane”.

– Domnule Toussaint, cum s-a născut ideea cărţii?
– „La melancolie de Zidane” vorbeşte mai ales despre literatură şi mai puţin despre fotbal. Este pe rînd un roman, o fabulă, un eseu, o poezie.

– Aţi dat o interpretare originală întîmplării din finala Cupei Mondiale.
– Nu există o judecată morală legată de gestul lui Zidane, nici măcar o judecată estetică. Flaubert a zis „Madame Bovary sînt eu!”, eu strig „Zidane sînt eu!”

– De ce tocmai Zidane ca subiect al unei cărţi-eseu?
– Scriitorul e dator să privească lumea. Am făcut din Zizou o icoană modernă, aşa cum s-a întîmplat odinioară cu Andy Warhol, cu Marilyn Monroe, cu Jackie Kennedy.

– Credeţi că Zidane a înţeles cu adevărat mesajul dumneavoastră?
– Nu ştiu, dar nici nu-mi pasă. Ca să fiu sincer, nici nu mă interesează foarte tare persoana reală Zidane. Eu mi l-am însuşit ca personaj. Aceasta este forţa literaturii.

– Sugeraţi în carte că gestul căpitanului francez nici măcar nu s-a petrecut!?
– Eram acolo, pe stadion, împreună cu alte zeci de mii de oameni, nu am observat nimic, în timp ce telespectatorii au văzut gestul lui Zidane. De aici paradoxul, acordăm credit televiziunii, o reprezentare imperfectă, nu percepţiei realităţii prin propriile simţuri.

– Mîna lui Maradona din Mexic ’86 are aceeaşi conotaţie romanescă?
– Maradona este un personaj de roman şi mai puternic decît Zidane: Dumnezeu, Napoli, fotbalul, sexul, drogurile. Gloria şi decăderea. Graţia şi obezitatea.

– Un meci de fotbal pe care îl păstraţi printre amintirile plăcute?
– Am avut şansa să asist la două finale, Yokohama în 2002 şi Berlin în 2006. Ca şi Zidane atunci, am încercat „sentimentul de a fi acolo, pur şi simplu acolo, pe stadionul olimpic din Berlin, în acel moment special, precis, în seara finalei Cupei Mondiale”.