Să fie lumină!

S-a întîmplat la Rîmnicu Vîlcea, oraş reşedinţă de judeţ din sudul României. Oltchim a cîştigat Cupa Cupelor în dauna norvegiencelor din Trondheim. A căzut curentul şi a năduşit parchetul. Ion Crăciunescu a dictat eliminare unei uşi de evacuare cu cîteva […]

S-a întîmplat la Rîmnicu Vîlcea, oraş reşedinţă de judeţ din sudul României. Oltchim a cîştigat Cupa Cupelor în dauna norvegiencelor din Trondheim. A căzut curentul şi a năduşit parchetul. Ion Crăciunescu a dictat eliminare unei uşi de evacuare cu cîteva lovituri de picior temeinic aplicate, salvînd astfel trofeul din ghearele nordicelor. În sfîrşit, preşedintele 75% din 44%. Traian Băsescu golgeter 33,3% cu largul concurs al Luminiţei Huţupan. Ordinea evenimentelor este întîmplătoare. Nu respectă nici o cronologie, nici o logică interioară. Pe aici, lucrurile se petrec pur şi simplu. Curg liber, natural şi supranatural.

Islandeza Helga Magnusdottir a plecat acasă încredinţată că România are climă ecuatorială. Căldură şi umezeală. Electricitate alternativă, public entuziast, jucătoare de talie mondială şi politicieni cu simţul porţii. Observatoarea de joc a finalei Oltchim-Byasen a fost pe punctul să suspende partida şi odată cu asta bucuria anticipată de handbaliste, antrenori, suporteri, edili ai municipiului şi consilieri prezidenţiali. O sărbătoare sportivă în contul căreia Steluţa Luca şi colegele au amestecat sudoare, talent şi inteligenţă s-a transformat în spectacol de sunet fals şi lumini lipsă al organizării după ureche.

O sală în întuneric cu mii de licurici în tribune rugîndu-se fierbinte Celui de Sus să mai facă o dată lumină, apoi o sală fără ventilaţie, dar cu transpiraţie, cu o suprafaţă de joc alunecoasă ca tranziţia, plus un preşedinte reîncărcat, insistent, băgăreţ în ciorba handbalului, ţopăind alături de Huţupan cu trofeul în braţe, asta după ce în cursul dimineţii se îmbăiase cu mulţimea şi la cursa automobilistică din centrul Bucureştiului, unde sictirise nişte ziarişti, bineînţeles obraznici, care îl întrerupeau din dialogul cu oficialii. „Congratuleişăn for formiula trei” a zis într-o romgleză curată cel mai tare Traian de la Columnă încoace şi a demarat spre inima Olteniei, spre o parte a Europei adică.

Reţinem că fetele antrenate de Gheorghe Tadici au cîştigat Cupa Cupelor la handbal. Bravo, la mai mare! Că aceleaşi fete şi acelaşi antrenor îşi doresc mai mult pentru anul viitor, măcar o finală de Liga Campionilor. Asta înseamnă inconştienţă. Sau eroism. Într-un oraş dintr-o ţară fără o sală de sport cumsecade, în care Guvernul şi Preşedinţia premiază ipocrit o performanţă, întreprinderea vîlcencelor de pe întreg cuprinsul patriei rămîne prilej de sărbătoare populară şi de băi electorale. Acum a trecut. Sportul se va cufunda iar în neagra indiferenţă a politicienilor, compactă ca întunericul din Sala Traian, a naibii coincidenţă!, şi va rezista prin efortul singular al unor oameni care se încăpăţînează să creadă că munca, ambiţia, demnitatea şi valoarea nu sînt subiecte de referendum.