La Caragiale

Acum putem scrie, fiindcă a aflat şi George Copos. Veştile bune circulă la fel de repede ca şi alea proaste. Răzvan Lucescu, Ianis Zicu, Mugurel Buga, Vasile Maftei şi Emil Dică au participat la acţiunea Gazetei de la Liceul Caragiale. […]

Acum putem scrie, fiindcă a aflat şi George Copos. Veştile bune circulă la fel de repede ca şi alea proaste. Răzvan Lucescu, Ianis Zicu, Mugurel Buga, Vasile Maftei şi Emil Dică au participat la acţiunea Gazetei de la Liceul Caragiale. Pam, pam! Au jucat fotbal cu copiii, au dat declaraţii cît pentru trei sezoane, au stat la poze, au scris autografe pînă au făcut entorsă la încheietura mîinii, în general, au lăsat impresia că participă cu sufletul la bucuria liotei de adolescenţi dezinhibaţi şi trendy, care nu se mai sfiesc să tragă din ţigară în faţa profesorilor.

Morala întîmplării de la „Caragiale” nu este aceea că Răzvan şi jucătorii lui au trădat clubul Rapid participînd la acţiunea organizată de „ziarul politic” Gazeta Sporturilor. Pus sub interdicţie în Grant după modelele brevetate în spaţiul dintre Moscova şi Siberia. Aşa stînd lucrurile, Răzvan şi băieţii lui au arătat ceva foarte simplu. Că sînt salariaţii domnului Copos, nu servitorii acestuia. Oameni liberi, nu sclavi pe plantaţiile holdingului Ana. Necăjiţi după ultimele întîmplări din campionat, certaţi de prieteni şi de suporteri, luaţi la ţintă de presă, ironizaţi de duşmani, băieţii aceştia au găsit puterea să zîmbească două ore alături de nişte copii care încep să uite frumuseţea sportului. În asta constă valoarea gestului lui Ianis, Vasile, Mugurel, Emil şi Răzvan.

Poate părea hazardat, dar aici vorbim despre curaj. În anul de graţie 2007, e un gest de disidenţă să participi la o acţiune de promovare a fotbalului în licee. Urmează represaliile. Morala în faţa colectivului. Aşteptăm totuşi ca George Copos să ne contrazică şi să-şi certe angajaţii că nu l-au chemat şi pe el la liceu. Acolo nu era nevoie nici de vele, nici de schiuri, ajungea puţină bunăvoinţă!