Minge mică, inimi mari

Se poate. Încă se mai poate. Se aude la Ligă, la FRF? Ce ajunge din rezultatul de la Trondheim în birourile dumneavoastră elegante, de ciocoime cu tracţiune integrală şi măsură XXL a unui fotbal din ce în ce mai pestriţ? […]

Se poate. Încă se mai poate. Se aude la Ligă, la FRF? Ce ajunge din rezultatul de la Trondheim în birourile dumneavoastră elegante, de ciocoime cu tracţiune integrală şi măsură XXL a unui fotbal din ce în ce mai pestriţ? A, ne scuzaţi, eraţi ocupaţi cu tranşarea ultimelor felii de caşcaval ale sezonului şi noi vă deranjăm digestia cu nimicuri! Totuşi, ca să vă rumegaţi în linişte bunăstarea, vă prezentăm noi un rezumat, nu, nu pe bani, nu-i nevoie de un offshore, nici de o sacoşă la purtător, vă povestim gratis, nu vă îngrijoraţi, conturile dumneavoastră vor înflori în continuare, chiar dacă nişte ziarişti cretini, cum bine ai sintetizat matale, nea Mitică, vă mai pişcă din cînd în cînd. Asta e, vă indignaţi niţel, vă stropşiţi, ne arătaţi fundul, bună şi asta nea Mitică!, şi pe urmă vă continuaţi siesta.

Dar să nu mai lungim vorba. Cîteva fete ambiţioase, harnice şi plătite decent au demontat teoria. Aia veche de cînd tranziţia, cum că la masa bogaţilor nu e loc decît pentru foarte bogaţi. Că nouă ne este predestinată mediocritatea. Uite că nu-i chiar aşa! Tenacitatea lui Gheorghe Tadici plus talentul Steluţei, al Narcisei Lecuşanu, al Valentinei, al Oanei şi al celorlalte, nu vi le mai spunem, nea Mitică, oricum nu le ţineţi minte, deci, ca să zicem aşa, ca la noi, la fotbal, încăpăţînarea antrenorului şi valoarea fetelor au produs încă un titlu european, e ca şi cîştigată Cupa Cupelor, deci el cu ele au demonstrat că e încă posibil, în handbal, domnilor preşedinţi, n-am uitat, ştim, cu mingea mică, stimaţi domni, dar cu mingea, nu cu diplomatul gemînd de euroi pentru locul doi.

I-am văzut şi i-am auzit la „Parfum de glorie” pe autorii victoriei de la Sevilla. Gabi Balint, Marius Lăcătuş, şi Loţi, şi Helmuth, şi nea Imi vorbeau măsurat şi nostalgic despre cum a fost în seara aceea în Andaluzia, imaginile povesteau încă mai bine, ce bine ai bătut penaltyul, Gabi!, dar de ce să credem, Gabi că voi aţi fost primii şi ultimii, şi dacă ar fi aşa, şi dacă giganţii din Champions League par de neînvins, noi nu avem voie să plecăm la drum cu gîndul mic că ne mai lipim la un ciubuc, ciupim punct de la Lyon, îi batem pe ucraineni, apoi aşteptăm execuţiile cu Arsenal, cu Barca, cu Real, cu Manchester. .

Distanţa dintre Steaua şi Barcelona de atunci se compară cu distanţa dintre Steaua şi Barcelona de acum. Milioanele noastre contra zecilor lor de milioane. Bani mulţi contra bani nemăsurat de mulţi. Totuşi, parcă lipseşte ceva din demonstraţie. Victoria nu presupune doar buget. Priviţi către fetele de la Vîlcea, către antrenorul ăsta al lor care ghiceşte un complot şi într-o cină ratată. Dincolo de salarii bune, e nevoie de suflet, de orgoliu, de obrăznicie, de nebunie. Trebuie să ştii să visezi. Apropo. Oare ce visează acţionarii şi investitorii noştri, cum o fi arătînd universul oniric al lui nea Mitică? Unde s-o fi desfăşurînd acţiunea? În Cipru, în Seychelles?