Subiecte de referendum

În ziua în care Traian Băsescu se întorcea de la băi, de mulţime, din Spania, cu Gică Craioveanu pe fundal, pentru a se cufunda în alte băi, în apele Constanţei natale, sărate ca lacrimile prezidenţiale, în aceeaşi zi în care […]

În ziua în care Traian Băsescu se întorcea de la băi, de mulţime, din Spania, cu Gică Craioveanu pe fundal, pentru a se cufunda în alte băi, în apele Constanţei natale, sărate ca lacrimile prezidenţiale, în aceeaşi zi în care Sarko se lupta pe viaţă şi pe Hexagon cu Sego, în ziua de 6 mai, cînd pe axa Balcic-Bucureşti-Predeal-Moeciu s-au stins în sfîrşit grătarele dedicate lui 1 Mai, ei bine, pe cînd toate astea se întîmplau, două dileme profunde cotropeau Ţara cealaltă. România microbistă.

Unu la mînă. Va juca Dinamo la victorie meciul împotriva Clujului? Doi la mînă, a fost sau nu a fost penalty la Urziceni? Întrebări grele, cu răspunsuri pe măsură. Numai bune ca subiecte de referendum. Buletine de vot cu „Da” pentru absolvirea lui Tudor şi cu „Nu” pentru suspendarea lui. „Da” pentru obligatoriul spirit de fair-play al dinamoviştilor, care ar răsplăti astfel cavalerismul marilor rivale, triste din cale afară că a ieşit finala Milan-Liverpool, „Nu” în situaţia probabilă că băieţii lui Rednic vor fi marţi cu picioarele pe teren şi cu mintea la al 18-lea titlu din palmares

Meciul din Ştefan cel Mare are cîteva date concrete şi unele grade de libertate. Cu „n”-şpe puncte avans, Dinamo a încheiat sezonul. S-a încoronat campioană, apoi şi-a tras ochelarii de soare, simbolul vacanţei însorite şi al sublimei lipse de griji. Punctele fixe ale întîlnirii cu Clujul sînt N şi D. Ca în geometria plană. Golgeterii care vor privi meciul din tribună. Prin cumul calculat de cartonaşe galbene, Niculescu şi Dănciulescu s-au extras din necunoscutele partidei contra CFR-ului. Cu sau fără eleganţă, ei au scăpat din încercuire. Mai rămîne de văzut acum cine îşi va impune punctul de vedere în duelul dintre banca tehnică şi conducerea administrativă. Fiindcă Rednic ar vrea, iar Borcea mai puţin.

Orgoliul profesional l-ar obliga pe antrenor la o replică dură contra singurei echipe care a învins pînă acum Dinamo, resentimentele stelisto-rapidiste îl împing pe Cristi Borcea să-şi reprime pornirile shakireşti. Pronosticurile sînt hazardate, casele de pariuri aşteaptă nu se ştie ce semnal, deci vom avea (încă) un meci din care nu vom pricepe nimic.

Dilema în privinţa penaltyului dictat de Alexandru Tudor la Urziceni e o demonstraţie despre cum un om cu handsfree şi fluier ne poate face să ne pierdem timpul, simţul realităţii şi voia bună. Arbitrul cu pricina a colindat ieri media bucureşteană căutînd indulgenţe cu aerul acela de divinitate bărboasă în jurul căruia se învîrte soarele şi se aliniază planetele. O fază simplă ca lumina zilei s-a transformat într-o chestie complicată, unde portarul Grigore şi atacantul Cristocea se ating metafizic, rezultînd o lovitură de pedeapsă materialist dialectică. Aşteptăm ziua cînd Tudor va dicta penalty dulciurilor din alimentaţie şi-i va elimina pe toţi fumătorii din România!