A respira mînie

Wayne. Nu John Wayne, Wayne Rooney. Şi el un cowboy în felul său, unul adevărat, îi lipsesc doar nădragii aceia mînjiţi cu balegă, calul, lasoul şi puşca. În rest, omul corespunde perfect profilului. Băiat din topor şi din popor, fără […]

Wayne. Nu John Wayne, Wayne Rooney. Şi el un cowboy în felul său, unul adevărat, îi lipsesc doar nădragii aceia mînjiţi cu balegă, calul, lasoul şi puşca. În rest, omul corespunde perfect profilului. Băiat din topor şi din popor, fără gusturi sofisticate. Se hrăneşte cu acţiune, respiră mînie. Cam necioplit, născut nervos, crescut încruntat. Calcă apăsat, delicateţea pare o abstracţiune pe care nu a întîlnit-o nici în copilăria petrecută lîngă docurile din Liverpool, sub culorile catolicilor de la Everton, nici în atmosfera auster-industrială din Manchester, unde l-a adus Ferguson.

Ce mai e Rooney? Potenţial scandalagiu, petrecăreţ redutabil cu gusturi ciudate în materie de femei. Preferă „coaptele”. Rooney este tot ce nu este brazilianul Kaka, cel din descrierea lui Traian Ungureanu. Rooney şi Kaka se întîlnesc, banal, într-un singur punct: fotbalul. Amîndoi au ales aceeaşi meserie şi o fac scandalos de bine. Unul zîmbind, celălalt scrîşnind din dinţi. Unul cu graţie aproape efeminată, celălalt cu frenezie bărbătească. Nu întîmplător, între ei scorul a fost egal, 2-2. Sudul şi nordul. Polii magnetici ai fotbalului. Energie în stare elementară. Plus şi minus. Golurile lui Kaka le-a descris Traian, pe cele înscrise de Wayne le vom povesti aici. Dar poţi descrie furtuna?

Primul gol a însemnat o execuţie rapidă după pasa lui Scholes, recurs în anulare la clişeul fotbalistului britanic debordînd forţă, dar certat cu tehnica. A doua reuşită a lui Rooney trebuie încadrată temporal. Era primul minut din prelungiri, copiii din tribună, nişte mici Rooney cu tricouri roşii, îmbujoraţi la faţă, aveau lacrimi în ochi, părinţii lor îşi puseseră mîinile în cap aşteptînd o minune, bine, bine, dar cum să aştepţi o minune de la nişte diavoli?, mingea a ajuns la el, taurul furios de pe Old Trafford, el a luat-o, a posedat-o cîteva clipe, apoi a aruncat-o cu furie exact în locul unde Dida nu mai putea face nimic, Dida lung cît carnavalul de la Rio, şut sec, exact, precis ca Big Ben, gol frumos ca ploaia aceea care cădea peste Teatrul Viselor, posibil doar atunci cînd ai 70.000 de oameni în spate, în suflet şi în minte, moment în care tu, Rooney, Wayne Rooney devii altul, mai bun, mai deştept. Te confunzi cu imaginea fotbalului din visele copilăriei.

Rooney reprezintă alternativa britanică la magiile latine. Împreună cu Gerrard şi Lampard lucrează de zor la proiectul numit „Fotbalul se întoarce acasă”. Va ieşi un film unde cînţi şi aplauzi 90 de minute, chiar dacă îţi vine să plîngi. Cine doreşte ceva în stil Antonioni sau Fellini are varianta propusă de Milan. Kaka e proiecţia masculină a Monicăi Vitti.