MM a rupt. Tăcerea

Mihai Stoica rupe tăcerea! Măi, măi, me, me! În direct, la emisiunea lui Horia Ivanovici, care stătea şi asculta cu mîinile în sîn spovedania preşedintelui-manager-scouter-ideolog-sociolog. Futurolog, profet. A început hegemonia Stelei!, prezicea cu fulgere în priviri şi tunet în voce […]

Mihai Stoica rupe tăcerea! Măi, măi, me, me! În direct, la emisiunea lui Horia Ivanovici, care stătea şi asculta cu mîinile în sîn spovedania preşedintelui-manager-scouter-ideolog-sociolog. Futurolog, profet. A început hegemonia Stelei!, prezicea cu fulgere în priviri şi tunet în voce fostul preşedinte gălăţean. Ştiţi ce a urmat. Apoi. Nu ne interesează Cupa, e o competiţie a loserilor! Ba ne interesează! Degeaba! Sîntem toţi vinovaţi, să nu trunchiaţi! Carlos era un troublemaker, Andrey un funtaker. Elton un little fellow. Oleg nu s-a uitat înapoi cînd a plecat, Walter alt nerecunoscător. Apropo, mai ţineţi minte cum aţi lipsit în bloc de la nunta nerecunoscătorului, în semn de omagiu că dăduse o dimensiune europeană Stelei?

Nici un cuvînt frumos nu am auzit despre mine!, a spus cu o sfîşietoare durere în glas omul lui Gigi. Pentru că asta a devenit MM. Asta şi-a dorit să devină. Portavocea. Ecoul. Antemergătorul. Cîinele de pază al lui Gigi, Sfîntul Petru cu cheile la brîu care-i lua la întrebări pe nepoftiţii care pofteau la raiul penegean. Şi vreţi să vărsăm o lacrimă, domnule manager general, noi laolaltă cu toţi suporterii, inclusiv cei din Ghencea! Nu, nu rîdem, nu plîngem, privim, ascultăm şi observăm cum poate schimonosi interesul viaţa unui om.

Cînd ai intrat în rolul celuimaidetestabil, nu te dezici. Rămîi băţos pînă lacapăt, nu îţi sulemeneşti eşecul cu rimel roşu-plîns şi fond de ten albastru bătînd în verde. Sună bine tot ce spune Mihai Stoica, am putea să ne simţim răzbunaţi, dar e prea tîrziu. Şi, printre alţii, de la cine aşteptaţi o vorbă bună, domnule Stoica, de la Jean Pădureanu, altfel un personaj al trecutului blătos al fotbalului, omul pe care îl trimiteaţi să-şi facă veacul în locul de veci?

Mare atenţie la spijinul necondiţionat al patronului! Cînd şeful te asigură că e de partea ta, e de rău. Cel puţin la fotbal aşa se întîmplă. Încrederea omului cu banii ţine pînă în momentul în care simte că devii neperformant. Mijloc de producţie perimat moral. Atunci, nimic nu te salvează. Nici prietenii puţini pe care i-ai îndepărtat tot ca să-i faci pe plac lui, binefăcătorului. Şi rămîi singur. Tu, cu tine, fără intermediar. Iar la întînirea asta nu poţi fi nici ironic, nici obraznic, nu poţi nici măcar să intri în silenzio stampa. Şi îţi pocnesc urechile de atîta tăcere!