Între vestiar şi gazon

În ziarul Sportul de pe timpuri exista o rubrică numită chiar aşa, „Între vestiar şi gazon”. În nişte fraze simple despărţite de bumbi tipografici, redactorii specializaţi pe fotbal prelungeau cronicile cu pseudoştiri despre ce se întîmplase după meci. Mulţumiri gazdelor […]

În ziarul Sportul de pe timpuri exista o rubrică numită chiar aşa, „Între vestiar şi gazon”. În nişte fraze simple despărţite de bumbi tipografici, redactorii specializaţi pe fotbal prelungeau cronicile cu pseudoştiri despre ce se întîmplase după meci. Mulţumiri gazdelor ospitaliere, în special preşedintelui clubului organizator, cît kelen folosise medicul, urări de mulţi ani fericiţi aniversaţilor etapei, cum a fost primit cu flori autocarul oaspeţilor, de ce jucătorul X a tras o ţigară la pauză şi de ce părul cam lung îl împiedică pe Y să joace.

Pe atunci, cei care intrau în vestiar pentru alte discursuri decît cele fotbalistice erau primii-secretari. Coborau din Daciile negre şi îi certau pe fotbaliştii care nu reprezentau cu cinste culorile judeţului. Ori ale „muncipiului”. După 20 de ani, nimic esenţial nu s-a schimbat, fiindcă relaţiile interumane nu suferă modificări la descinderea din Maybach sau dacă în loc de comandamentele socialismului multilateral-dezvoltat se invocă pronia/mînia divină. Aşadar, finanţatorul stelist a efectuat ieri după-amiază o vizită de lucru la vestiarul echipei. După înfrîngerea de la Bistriţa nu era greu de ghicit ce urma să le transmită comandantul de oşti războinicilor subordonaţi, mai ales că în folclorul fotbalistic ei s-au transformat pe parcursul a numai cîteva etape din războnicii luminii în războinicii lu’ Mimi.
Fotbaliştii sînt mercenari, Gigi dixit.

Oli e prea bun cu jucătorii, e prieten cu ei, or ei trebuie să te ştie de frică. Tot Gigi a spus şi asta.

Şi că dacă ar şti că nu mai are nici o şansă la locul doi, ar băga echipa a doua. Să se ruleze pentru ce, pentru un alt loc doi?

La Steaua nu lipsesc discursurile mesianice. Nici băgătorii în seamă, nici cei care aşteaptă la cotitură. Lipsesc însă oamenii echilibraţi, capabili să instaureze liniştea în locul lamentaţiei şi concentrarea ca alternativă la isteria colectivă. Nu-i nevoie să fii psiholog ca să observi că toate tăişurile săbiilor de războinici nu mai taie decît propriul avînt. Criza Stelei e gravă nu din cauza celor 8 puncte din spatele Clujului, ci pentru că nimeni nu pricepe acolo ce se întîmplă. Penuria de rezultate şi lipsa de formă nu sînt însă fenomene paranormale, chiar dacă puţini pricep cum aceeaşi echipă care părea să instaureze dictatura în campionat a ajuns acum să facă figură jenantă la Bistriţa. Nici filosof nu trebuie să fii ca să ştii că fotbalul înseamnă valoare, plus muncă, plus seninătate. Cîte din toate astea le vedem azi la Mirel şi compania?