Ţineţi-vă departe de ei!

Meciul Rapid-Steaua a început cum nu se poate mai prost. O bătaie între suporteri la mall-ul Plaza. Încă una, după alte fapte de arme albe. Nimic nou sub soare, poate doar că pînă acum galeriile ultras preferau spaţiile deschise centrelor […]

Meciul Rapid-Steaua a început cum nu se poate mai prost. O bătaie între suporteri la mall-ul Plaza. Încă una, după alte fapte de arme albe. Nimic nou sub soare, poate doar că pînă acum galeriile ultras preferau spaţiile deschise centrelor comerciale. După acest nou episod al luptei de gherilă dintre suporterii marilor echipe bucureştene orice comentariu poate părea inutil şi pueril. Totuşi, se cuvin spuse cîteva lucruri, fiindcă a întoarce capul la nesfîrşit înseamnă complicitate.

Am importat violenţă aşa cum am umplut pieţele cu tomate plesnind de hormoni de creştere. Apoi, fiind un popor cu imaginaţie, am creat specificul local. Nu e departe ziua în care vom ajunge la performanţele tifosilor italieni adaptate la condiţiile neaoş româneşti. În Peninsulă un jandarm de nici 40 de ani a fost omorît cu o piatră din caldarîm, nici nu vrem să ne gîndim la capacitatea de improvizaţie a băieţilor noştri. Pentru că sînt ai noştri, degeaba ne spune Mitică de la Ligă altceva. Cît timp vom continua să pretindem că ei nu sînt suporteri, nu vom pricepe nimic. Faptul e că în hemoragia asta de adrenalină, oamenii la locul lor riscă să fie priviţi ca nişte papă-lapte. Normalitatea interpretată ca handicap, iar primitivismul ridicat la rang de virtute şi artă.

Ar fi simplu să spunem că Jandarmeria nu şi-a făcut datoria. Dar unde să ia obiectiv şi jandarmii mai întîi? La ieşirile din metrou, la intrările în parcuri, în parcările hipermarketurilor gemînd de febra cumpărăturilor? Oriunde se poate întîmpla orice, poţi primi o bîtă în cap şi pe scara blocului, şi în sala de cinema. Tot simplu ar mai fi să susţinem şi că preşedinţii sînt vinovaţi de escaladarea tensiunii, întreţinînd ei înşişi o atmosferă inflamabilă. Elefanţi care lovesc cu trompa, vulpi şirete, camere de supraveghere pentru manageri nervoşi şi potenţiali pugilişti. Gărzi de corp pentru marele bărbat din Maybach, 34 la număr. Începem să semănăm a stat sud-american între două lovituri de palat şi un puci militar.

Poate fi şi isteria conducătorilor la originea bătăilor între galerii, dar nu asta e cauza profundă. Bunul simţ, buna-cuviinţă, educaţia, respectul firesc faţă de autoritate, chiar o anumită teamă faţă de uniformă – toate au dispărut ori s-au depreciat. Decenţa e suspendată, iar în locul ei au apărut găşti pentru care ciomagul, capul în gură şi lanţul înfăşurat în jurul pumnului sînt unica raţiune de a exista.

Va fi tot mai greu, pentru că autorităţile nu par pregătite cu un plan serios şi o logistică adecvată, iar societatea civilă nu-i datoare să finanţeze gărzi patriotice care să ne apere de ultraşi. Sfatul final e trist. Dacă nu vă plac senzaţiile tari, evitaţi-i! Ţineţi-vă departe de ei pînă cînd ne vom însănătoşi! Dacă ne vom.