De la RAFO la UNICEF

Gigi Becali confundă democraţia cu facerea de bine şi pomenile cu actele de caritate. Mihai Viteazul cu portţigaret a refuzat propunerea ca Steaua să poarte pe tricouri însemnele organizaţiei mondiale a copiilor. Pentru cei care încă nu ştiu, UNICEF (Fondul […]

Gigi Becali confundă democraţia cu facerea de bine şi pomenile cu actele de caritate. Mihai Viteazul cu portţigaret a refuzat propunerea ca Steaua să poarte pe tricouri însemnele organizaţiei mondiale a copiilor. Pentru cei care încă nu ştiu, UNICEF (Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite) s-a înfiinţat acum 61 de ani şi este o agenţie care colectează fonduri prin voluntariat. Spre deosebire de practicile meleagurilor mioritic-dîmboviţene, fondurile respective chiar ajung la micuţii în nevoie. Drept recunoaştere a activităţii, UNICEF a primit în 1965 Nobelul pentru pace. Paradoxal, sărăcia endemică din ţările subdezvoltate s-a adîncit în era Internetului şi a mărit rolul organizaţiei într-o lume în care unii mor de foame fiindcă nu au ce mînca, iar unele mor de foame din cauză că nu se încadrează în tipare. Între malnutriţie şi anorexie nu este decît o legătură fiziologică.

Adevărat, Gigi urma să plătească o sumă în contul UNICEF, nu să primească. Iar asta e o jignire, măi hahalerelor. Iooo, băă? Păi, ce, Steaua e Barcelona, să se păcălească? Ce Gigi e ca fraierul ăla de Juan Laporta? Nici nu băgăm mîna în foc că preţul era de un milion de euro cum pretinde afaceristul, bărbatul politic, arhanghelul dreptăţii, strategul, dreptcredinciosul şi mai puneţi dumneavoastră ce doriţi. Puţin probabil ca UNICEF să fi pretins atîţia bani pe o siglă ce urma a fi purtată de Boştină şi Paraschiv din moment ce Ronaldinho şi Messi fac acelaşi lucru contra sumei de un milion şi jumătate.

Ca şi cu alte ocazii, Gigi a ratat întîlnirea cu o formă primară a universalităţii. Nu exista reclamă mai bună pentru Steaua, nu se găsea prilej mai potrivit pentru el de a dovedi că nu e practicant al democraţiei neanderthaliene. Sînt bune şi pomenile de la Vadu Roşca, şi călătoriile la Muntele Athos, dar miros prea tare a tămîie, a intoleranţă ortodoxă şi prea puţin a umanitate sinceră. Ca să nu mai spunem că înainte de propunerea UNICEF, patronul din Ghencea acceptase sponsorizarea RAFO. Care n-a fost o sponsorizare, ci doar o ţepuizare. După obiceiul pămîntului.