Stelist, rezervist, fitilist

Cînd nu hibernează, cînd nu mînăgeriază hoteluri şi cînd nu promite marea cu sarea înotătorilor olimpici de apă dulce, Viorel Păunescu îşi dă cu părerea despre Steaua. Suporterii stelişti de dată recentă nu-l cunosc pe nea Viorel şi citind că […]

Cînd nu hibernează, cînd nu mînăgeriază hoteluri şi cînd nu promite marea cu sarea înotătorilor olimpici de apă dulce, Viorel Păunescu îşi dă cu părerea despre Steaua. Suporterii stelişti de dată recentă nu-l cunosc pe nea Viorel şi citind că domnul acesta elegant, de o certă vîrstă, a fost preşedinte al clubului îşi închipuie că vorbele lui au greutate. Şi au, dar trebuie cîntărite cu un aparat atent verificat în prealabil.

Viorel Păunescu susţine că Steaua, care a ajuns la alt nivel, are nevoie de un antrenor cu personalitate. Iar acesta nu este Olăroiu. Posibil, cu excepţia geniilor toţi atingem la un moment dat nivelul maxim de competenţă, dincolo de care nu se află decît nepriceperea şi ridicolul. Interesant este faptul că omul de pe banca roş-albaştrilor a ajuns să fie contestat de cineva care se blocase în proiectul Piţurcă. De un personaj care întreţinea starea de mediocritate cu un talent inimitabil. De un om născut să fie neutru, atît de neutru încît anihilase şi foamea de victorie a propriilor fotbalişti.

Ce-i drept, cît a stat în fruntea clubului nea Viorel nu a produs atîtea declaraţi agresive cîte scoate Gigi într-o zi. Fiindcă el nu a plecat de bună voie din Ghencea, a fost nevoie de o insurecţie condusă de Becali, doar vărul fraţilor pe atunci. Culmea, înscăunarea ruralului Gigi în locul urbanului Viorel a însemnat redimensionarea europeană a clubului din Ghencea. Excesele lui Becali au afectat imaginea, dar banii investiţi au dat roade. Vorbele călduţe ale lui Păunescu şi finanţarea cu iz de camătă împinseseră echipa într-o fundătură. De aceea pare ciudat că tocmai autorul îmbălsămării moderne a Stelei vine şi reproşează lipsa de anvergură a lui Olăroiu. În fond, dacă te-ai priceput la impresariat balerine pentru night-cluburi, de ce nu te-ai pricepe şi la evaluat antrenori de cluburi pur şi simplu?

Cu sau fără părerile lui Viorel Păunescu, postul de antrenor la Steaua tinde să devină subiect de referendum popular. Vot uninominal şi cine pe banca tehnică a campioanei. Ca toată lumea să fie mulţumită, acel cineva ar trebui să arate cam aşa:

Inspirat, curat,
curajos, bulănos,
războinic, destoinic,
credincios, studios,
familist, idealist.

Agreat de comunitatea aromână din Pipera. Într-o relaţie pozitivă cu Sfîntul Sinod şi cu Cetatea Vaticanului.

Nici Olăroiu, nici altcineva din ce mai cunoaştem şi noi nu îndeplineşte aceste calităţi. La acest examen sever pică şi Mourinho, şi Lippi. Nici pe Juande Ramos nu-l vedem bine. Rămîne ori un extraterestru – nu, nu ne gîndeam la Rijkaard, antrenorul acestora -, ori Hagi. Aici criteriile nu mai contează şi plonjăm direct într-un pariu. De acord, Gică merită o şansă. Dar Steaua?