Ze Ka la Ploieşti
Fiindcă înainte să mă apuc de scris am citit formidabilul articol al lui Vladimir Moraru, am înţeles că virtuţile la modă ale unui bun american sînt corectitudinea politică şi ura împotriva nicotinei. Cum prin semidecret prezidenţial al Republicii semiprezidenţiale România […]
Fiindcă înainte să mă apuc de scris am citit formidabilul articol al lui Vladimir Moraru, am înţeles că virtuţile la modă ale unui bun american sînt corectitudinea politică şi ura împotriva nicotinei. Cum prin semidecret prezidenţial al Republicii semiprezidenţiale România navigăm pe axa Washington-Londra-Bucureşti, delicatele operaţii de primenire a plămînilor şi spălare a creierelor se vor simţi în curînd şi la noi. De fapt, se şi simt, dar ne prefacem că am rămas aceiaşi. Pentru exemplificare vom folosi cazul angolezului Ze Kalanga.
Versiunea corectă politic.
Venit în România dintr-o îndepărtată ţară africană cu intenţia sinceră de a-şi face datoria, angolezul Ze s-a lovit de la bun început de neîncredere. A antrenorului în special, care deşi a contribuit la transferul internaţionalului de limbă portugheză a apelat la tot felul de pretexte pentru a nu îl titulariza. Apoi, au apărut accidentările, nimic altceva decît efectul unei alimentaţii îndoielnice şi al unei medicaţii fanteziste, menite a-l scoate din ghete pe bietul Ze. Nici presa nu s-a întrecut în elogii atunci cînd el a jucat, observînd cu răutate că rata de driblinguri şi centrări reuşite se situează undeva sub procentajul de 30-40 la sută. Cuprins de dorul de casă, Ze a întîrziat la reunirea lotului după vacanţa de iarnă, motiv pentru alte persecuţii, inclusiv materiale. Episodul care a confirmat însă bănuielile că Ze nu este altceva decît o victimă a unui sistematic proces discriminatoriu s-a consumat la Lisabona, unde a intrat pe teren în minutul 65 pentru a fi scos în 81, deşi reuşise să cîştige două din cele 7 mingi jucate! Iar acum toată lumea se miră. A dispărut Ze! Nu a dispărut ca triburile mayaşe din Apocalypto-ul lui Mel Gibson, el suferă şi se pregăteşte să-şi ia revanşa. Nu, nu pe teren, aţi înţeles prost, la tribunal, unde după proxima abatere a clubului va reclama încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.
Versiunea incorectă politic.
Momentul Lisabona, cînd angolezul Ze Kalanga a jucat de parcă era benfichezul Ze Kalanga şi a pierdut 71 la sută din mingi în cele 17 minute cît a evoluat, întăreşte impresia că Dinamo nu a realizat o mare afacere prin transferul angolezului recomandat de o evoluţie bună la Mondialul german. Cu potenţial, dar inconstant, fragil şi capricios, Ze Kalanga se arată şi recalcitrant, interpretînd drept abuzive deciziile antrenorului, altfel măsuri necesare de profilaxie pentru menţinerea unui mediu salubru în vestiar şi pe teren. Toanele angolezului au culminat cu o dispariţie în ceaţă, el supărîndu-se ca ciobanul pe un sat care deocamdată nu-i datorează nimic în afara unor rate contractuale. Previzibil şi melodramatic, Ze s-a întors ieri la echipă, punîndu-şi cenuşă în cap.
Citiţi calm cele două variante, iar dacă după lectură vă vine să aprindeţi o ţigară sau să ieşiţi la film cu o persoană de sex opus înseamnă cu nu e totul pierdut!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele