Globalizaţi şi nervoşi

Mari scriitori şi oameni de spirit s-au aplecat asupra fotbalului, dedicîndu-i ode. Impactul sportului rege era înnobilat astfel şi ridicat la rang de artă. Personaje grele ca Llosa şi Camus, ca Bohr ori Sabato ne spuneau că, dincolo de popularitate, […]

Mari scriitori şi oameni de spirit s-au aplecat asupra fotbalului, dedicîndu-i ode. Impactul sportului rege era înnobilat astfel şi ridicat la rang de artă. Personaje grele ca Llosa şi Camus, ca Bohr ori Sabato ne spuneau că, dincolo de popularitate, fotbalul produce emoţie şi frumuseţe. Violonistul Nigel Kennedy nu s-a sfiit să-şi mărturisească apartenenţa ultras. Şi ajungem la violenţă, faţa întunecată a neprihănitului fotbal.

Ştiam. Ştim, dar nu ne place să o recunoaştem. Dar nu ştiam că face prozeliţi. Că pe negîndite s-a produs fotbalizarea handbalului. Şi a tenisului. Că la Melbourne, la porţile arenei Rod Laver, s-au bătut galeria croată cu galeria sîrbă în numele unei rivalităţi vechi de cînd Balcanii.

Jankovici, Ljubicici sau Ancici sînt doar pretexte. În focul cupelor europene ale sportului cu mingea mică cresc orgolii inflamate. Schimbul de replici dintre Gheorghe Tadici şi Mariana Tîrcă are consistenţa şi, vai!, savoarea unui duel verbal dintre MM şi Borcea. În fotbal, dar unul pe care îl credeam altul, Capello ridică degetul mijlociu, iar Rijkaard dă cu pumnul în copertina băncii de rezerve. Lumea e tot mai nervoasă. Sportul s-a fotbalizat, iar lumea s-a globalizat. Vom mai fi în stare să ne tragem puţin răsuflarea?