Fotbal creştinesc

Apele trebuie despărţite cumva şi fără toiagul lui Moise. Să stabilim. Transferul brazilianului Andrey este un act filantropic sau o acţiune cu profit sportiv? Un gest creştinesc sau o întreprindere legată de performanţă? Deocamdată nu am aflat care sînt urmările […]

Apele trebuie despărţite cumva şi fără toiagul lui Moise. Să stabilim. Transferul brazilianului Andrey este un act filantropic sau o acţiune cu profit sportiv? Un gest creştinesc sau o întreprindere legată de performanţă? Deocamdată nu am aflat care sînt urmările reale ale operaţiei efectuate de profesorul Marcacci, chit că el e mai comunicativ decît MM şi mai realist decît Gigi. Şi nu vom afla prea curînd, şi ne vom întrece iar în presupuneri. Şi nu vom şti nici cît va dura recuperarea sau dacă în urma acesteia vom avea un portar redutabil ori un pieton cinstit.

Ciudat, credinţa lui Afonso se întrepătrunde cu aceea a lui Becali şi cu necredinţa genunchiului, care ignoră toate pronosticurile managerului stelist şi ale impresarului care-l dădea urmaşul lui Dida. Prea mult Dumnezeu amestecat şi invocat într-o intervenţie chirurgicală deloc banală şi într-un transfer făcut după ureche! Prea mult sentiment acolo unde nişte radiografii la zi erau suficiente. Fiindcă despre asta vorbim atunci cînd aduci jucători fără garanţii în exploatare. Accidentarea lui Andrey stă undeva între sublimul ridicolului memist şi solidaritatea demnă de un picior mai sănătos a staff-ului stelist.

Curios, încă o dată, nimeni nu i-a cerut părerea lui Vasile Iordache, omul care odinioară făcea minuni în faţa lui Bryan Robson şi Keegan, pentru ca în trecutul recent să fie obligat a-l învăţa abecedarul porţii pe bartrotter-ul Carlos. Cam aşa se lucrează în materie de transferuri în tot fotbalul românesc, iar oameni cu ochi şi ştiinţă în materie, ca Ienei sau Dinu, de ce nu un Liţă Dumitru sau un Gabi Balint, sînt împinşi cu bună ştiinţă vinovată spre posturi călduţe şi activităţi minore.