Delete Dorinel!

CFR Cluj se mişcă bine. CFR Cluj investeşte, percutează pe piaţa transferurilor. Vezi Frunză. Înainte, colonia portugheză. Patronul Paszkany şi preşedintele Iuliu Mureşan au voci distincte. Nu sînt pîinea pămîntului, uneori îşi încordează muşchii în faţa unor comploturi inexistente, dar, […]

CFR Cluj se mişcă bine. CFR Cluj investeşte, percutează pe piaţa transferurilor. Vezi Frunză. Înainte, colonia portugheză. Patronul Paszkany şi preşedintele Iuliu Mureşan au voci distincte. Nu sînt pîinea pămîntului, uneori îşi încordează muşchii în faţa unor comploturi inexistente, dar, în general, discursul venit dinspre Cluj nu conţine elemente clinice. Pînă cînd Timişoara îşi va regăsi identitatea fotbalistică, ritmul şi liniştea, Clujul reprezintă alternativa teritoriului la hegemonia Bucureştiului. Şi nu „U”, varianta boemă şi tradiţională, ci fosta echipă a căilor ferate. Vişiniu de Feleac în varianta capitalului particular. Privat mai mult şi mai adevărat decît vişiniul de Copos.

Acelaşi CFR Cluj a făcut lobby pentru realegerea ca preşedinte al FRF a lui Mircea Sandu. De gustibus sau de interestibus? Tot CFR a renunţat la un moment dat la colaborarea cu Dorinel Munteanu. Sau Dorinel Munteanu a renunţat la CFR, nu vom şti niciodată sigur. Indiferent ce s-a întîmplat, cine a stricat armonia, un lucru e sigur. Istoria recentă a clubului clujean este marcată de prezenţa lui Dorinel. Proiectul noului CFR s-a clădit pe umerii lui Munti. Jucător, antrenor, manager, apropiat al conducerii, şef al fotbaliştilor, prieten al aceloraşi fotbalişti.

Dorinel Munteanu a plecat cu scandal la FC Argeş. A intrat în alt proiect faraonic, dar deocamdată are probleme cu supravieţuirea în prima divizie. În urma lui, la Cluj a continuat viaţa, dovadă că nimeni nu-i de neînlocuit. Bergodi ştie meserie, poate că Tilincă şi Anca aveau nevoie de o schimbare. Ce a mai rămas în urma lui Dorinel la CFR? O amnezie comandată. Un mare gol. Mai exact nişte pereţi goi. Tot ce amintea de fostul antrenor-jucător a dispărut. Pozele cu Munteanu jucător, cu Munteanu pe bancă nu mai sînt. Nimeni nu mai are curajul să vorbească de persoana care a aruncat acolo primele seminţe ale profesionismului.

Domnul Arpad Paszkany are exerciţiu în materie. Ştie ce-i aia să fii persona non-grata, fusese declarat astfel exact de cel pe care apoi l-a sprijinit să-şi păstreze sceptrul Federaţiei. Se pare că mai nou, Paszkany a învăţat şi sensul cuvîntului ingratitudine. Dar nu aşa se clădeşte un club european. Ce diferenţă este între ştergerea lui Marcel Răducanu din echipa care bătea Anglia la Bucureşti în ’80 şi spălarea colectivă de creier care se petrece acum cu Dorinel? Încotro ne îndreptăm, de la fundamentalismul roşu, spre intoleranţa capitonată cu mall-uri şi conturi?

P.S. N-ar trebui totuşi să ne mai mire nimic. Prin Parlament, prin colegii de partid ai lui Mitică Dragomir, ieri ne-am întors în timp. Un timp regretat de unii dintre marii capitalişti ai zilei. A fost o călătorie dureroasă şi traumatizantă. Oroare, cei care ne faultează de 16 ani plus încă de vreo 50 au împărţit cartonaşe roşii şi au fluierat! Fiindcă nu au fost scoşi din joc la timp, ei continuă să ne arbitreze.