Uliţa vişinie

Nu ştim dacă Mlada este echipa momentului în Cehia, dar Rapidul tocmai primise eticheta cu pricina în Liga lui Mitică. Victoria de la Galaţi însemnase marea explozie,  Big-Bang-ul descătuşării, iar rezultatele următoare, continuarea firească. Cercul se închidea idilic cu autocritica […]

Nu ştim dacă Mlada este echipa momentului în Cehia, dar Rapidul tocmai primise eticheta cu pricina în Liga lui Mitică. Victoria de la Galaţi însemnase marea explozie,  Big-Bang-ul descătuşării, iar rezultatele următoare, continuarea firească. Cercul se închidea idilic cu autocritica lui George Copos. Cumva de rău augur, fiindcă ori de cîte ori patronul lăuda sau îşi manifesta ataşamentul la cauza vişinie, ceva rău urma să se întîmple.

Mlada a jucat perfect o repriză, Rapidul mizerabil. Traseele desenate frumos în campionatul intern s-au transformat în drumuri înfundate. Apărarea cu trei oameni a lui Răzvan, în bulevarde largi pentru atacanţii cehi, deşi erau obişnuiţi şi cu uliţe. Totul părea potrivnic, de la accidentările timpurii ale lui Mazilu şi Maftei la gafa imensă a lui Dani Coman, pînă atunci singurul om cu mintea şi picioarele în Grant. Golul lui Marius Constantin a repus în drepturi curajul şi demnitatea de a juca fotbal, ascunse 45 de minute în spatele unei tactici prudente. Intrarea lui Lazăr a fost semnul că Răzvan Lucescu e un antrenor calculat, pe care în momentele critice îl salvează inteligenţa. Important nu e să nu greşeşti, ci să nu persişti în greşeală. Restul a fost o problemă de noroc. Iar Răzvan este fiul tatălui său, Mircea.