De la mijloc în jos

În timp ce unii acţionari îşi măsoară coeficientul de dinamovism din sînge, un om are de rezolvat cîteva probleme şi unele exerciţii. Mircea Rednic s-a trezit fără o întreagă linie de mijloc înaintea meciului de la Bruges. Unii accidentaţi, cazul […]

În timp ce unii acţionari îşi măsoară coeficientul de dinamovism din sînge, un om are de rezolvat cîteva probleme şi unele exerciţii. Mircea Rednic s-a trezit fără o întreagă linie de mijloc înaintea meciului de la Bruges. Unii accidentaţi, cazul lui Ze, Cătălin Munteanu sau Tameş. Alţii suspendaţi, Mărgăritescu. Din bombele sau petardele transferate în vară, cum sugerează cu delicateţea-i bine cunoscută Neţoiu, antrenorul trebuie să alcătuiască o echipă care să nu compromită în Belgia şansele deschise la Bucureşti cu Beşiktaş.

În scris, lucrurile par simple, precum cincinalul în patru ani şi jumătate ori zecile de mii de ştiuleţi la hectar. Ţării cît mai mult cărbune şi un rezultat bun în Flandra. Cu cine însă? Variantele la dispoziţie sînt atît de puţine încît nici nu-i nevoie să fii Rednic ca să pui patru mijlocaşi pe teren. Ropotan la închidere, Predescu pe dreapta, Adrian Cristea în stînga, iar Dennis Şerban în centru. Doamne fereşte de încă vreo accidentare! Aţi văzut ce uşor e?

Sau poate că nu. Poate că de-abia de aici încolo începe munca esenţială  a antrenorului. De exemplu. Cum să-i explici lui Ropotan să aleagă soluţiile simple, fiindcă nu-l prind arabescurile, execuţiile pretenţioase. Cum să-l disciplinezi mental pe Cornel Predescu, fotbalist rapid, cu rafinament tehnic, să dea pasa decisivă la coechipier, şi nu la adversar. În general să o dea. Să-l motivezi pe Adrian Cristea, parcă şi pe teren în căutarea nostalgică a unui vlăstar de os domnesc. Să reuşeşti acelaşi lucru cu Dennis, care de fiecare dată cînd intră pe teren încearcă iar şi iar driblingul acela de graţie din finalul derbyului cu Steaua.

Dacă mai era nevoie, întîlnirea de la Urziceni a developat chipul unei apărări fără Radu Ştefan şi Moţi. Cînd lipseşte unul dintre ei, începe comedia. Sau drama, depinde de unde priveşti ce se petrece în preajma şi în interiorul careului la apariţia numiţilor Galamaz şi Goian. Cu toată admiraţia pentru curajul, flerul şi viteza de reacţie a lui Rednic, aici e greu de crezut că se poate inventa ceva. Dinamo fără Moţi la Bruges va fi ca  ASE-ul fără bilă şi ca televizorul fără antenă. Aici ar fi nevoie de un gest nebunesc. De o improvizaţie calculată. Ropotan coborît în centrul apărării, Dănciulescu retras la mijloc, în faţă Ganea şi Claudiu. Chibiţăm, nu dăm cu parul.

Oricum, dacă e adevărat că 100.000 de euro ajung ca să devii acţionar în Ştefan cel Mare, pentru ca apoi să împrumuţi clubul pozînd în filantrop, nu mai trebuie să ne mire nimic. Nici dacă peste cîteva zile îi vom vedea îmbrăţişaţi pe Cristi Borcea şi Gigi Neţoiu.