Cruciat de-o repriză
Dan Petrescu trebuie să afle un secret greu. Nu e nici primul, nici ultimul antrenor a cărui muncă e compromisă de arbitri. Care e rostul buturugilor mici? Să răstoarne carele mari. Cu o condiţie. Să nu abandoneze lupta. Să rămînă […]
Dan Petrescu trebuie să afle un secret greu. Nu e nici primul, nici ultimul antrenor a cărui muncă e compromisă de arbitri. Care e rostul buturugilor mici? Să răstoarne carele mari. Cu o condiţie. Să nu abandoneze lupta. Să rămînă acolo, în calea adversarului, chiar atunci cînd realitatea pare ostilă. Dan Petrescu putea bate pe Dinamo la Urziceni, lucru care nu ar fi schimbat polii Pămîntului, dar ar fi oferit o altă perspectivă unui campionat de nivel modest. Ar fi arătat că, în sfîrşit, un exponent al Generaţiei de Aur începe să se realizeze profesional. Nu s-a întîmplat aşa pentru că antrenorul celor din Urziceni s-a inflamat din cauza arbitrajului prestat de Alexandru Tudor, altfel cu multe şi importante greşeli.
Fostul fundaş al naţionalei a ales să stea în tribună întreaga repriză secundă a partidei cu Dinamo în semn de protest la adresa brigăzii de arbitri. Spectaculoasă în sine, decizia lui Petrescu a atins în primul rînd propria echipă. În loc să-şi conducă de pe margine fotbaliştii, el a preferat un gest extrem, care dă bine pe ecrane şi în ziare, dar care e în esenţă absolut neproductiv. Războiul permanent cu arbitrii, transformat în obsesie e un semn de slăbiciune, nu unul de forţă. Cîteodată trebuie să lupţi împotriva evidenţei, uneori eşti nevoit să să treci peste ghinioane, factori meteorologici, corpodeni, tudori. Dacă nu poţi să strîngi din dinţi şi să mergi mai departe înseamnă că ai o problemă. Oricum, e bine de ştiut că locul acela imaculat unde să-ţi faci tu meseria liniştit nu s-a inventat.
Dan Petrescu a pus pe picioare o formaţie interesantă. Unirea Urziceni joacă disciplinat şi pune osul la bătaie. Presingul, marcajul, jocul la ofsaid sînt lecţii deja însuşite. Rohat şi Daniel Munteanu îşi fac bine treaba în centrul apărării (apropo, Galamaz este sub amîndoi ca valoare), Cristi Vlad, Constantin şi Nicu Epaminonda robotesc la mijloc, Kalle şi Costescu aduc plusul de viteză, Aldea ştie să privească spre poarta adversă. E imaginea unui club mic, care îşi poate propune mai mult decît să supravieţuiască în prima divizie. E imaginea meseriei unui tînăr antrenor care ar putea obţine mai mult dacă n-ar mai organiza cruciade de o repriză împotriva arbitrilor.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele