De comun acord

Încă un test util pentru echipa naţională. Totuşi, împotriva limbii de lemn, întîlnirea cu Spania chiar asta reprezintă. Şi un pic mai mult decît atît. Lipsesc Raul, Xavi, Torres sau Puyol, se joacă la Cadiz, nu la Madrid, Barcelona sau […]

Încă un test util pentru echipa naţională. Totuşi, împotriva limbii de lemn, întîlnirea cu Spania chiar asta reprezintă. Şi un pic mai mult decît atît. Lipsesc Raul, Xavi, Torres sau Puyol, se joacă la Cadiz, nu la Madrid, Barcelona sau Valencia, dar un meci împotriva spaniolilor are o miză dincolo de caracterul amical. Peste aprecierile pline de miez ale selecţionerului în privinţa adversarului de miercuri. „Nu seamănă foarte mult ca stil de joc cu Olanda, sînt mai tehnici ca olandezii, dar ca profil de joc, da”. Am priceput tot. Carevasăzică, spaniolii nu seamănă cu olandezii la stil, dar seamănă la profil. Fiind mai tehnici. Şi mai spanioli. Adînc, ca Groapa Marianelor.

În contrapartidă la absenţele spaniolilor, noi venim cu Mutu. Flăcăul teribil al fotbalului nostru a jucat sîmbătă seară împotriva Atalantei şi aseară pentru fiica sa. La botez. Contra celor din Bergamo a înscris golul revenirii Violei, la petrecere s-a bazat  pe coechipieri de nădejde. Nicu, Zina, Sanda, Marcel. Numai lume bună. Faptul e că evenimentul, ortodox în pretext, monden în context, a intrat în contradicţie cu programul naţionalei. Inflexibil cum îi stă bine unui antrenor cu breton, selecţionerul a renunţat la Mutu. Acel „de comun acord” nu trebuie interpretat ad litteram, pentru că de-a lungul istoriei multe decapitări, maziliri, deportări şi trădări s-au consumat sub emblema lui „de comun acord”.

În afara prietenilor plătiţi de la buget să ne asculte telefoanele, nimeni nu va şti precis ce şi-au spus Mutu şi antrenorul. Dacă tonul a fost amical sau rece. Cît a fost iniţiativa tehnicianului şi cît de tare a venit în întîmpinarea ei fotbalistul. Omul de bancă susţine că are nevoie de oameni concentraţi sută la sută, în condiţii fizice optime, parametri pe care Adrian i-ar fi îndeplinit foarte bine chiar şi după botezul Adrianei. Ştim în ce fel îşi ranforsează fizicul şi psihicul unii dintre tricolori în timpul cantonamentului. Dar dă bine la populaţie să vorbeşti despre concentrare, despre tonus, de parcă la Mogoşoaia ori la Săftica s-au deschis academii Shaolin, unde secunzii, medicii, paramedicii, bucătarii şi portarii levitează printre jucătorii transformaţi în statui ale concentrării şi ascezei.

Despre botezul de aseară se va vorbi o zi, două, trei. Amicalul cu Spania putea fi însă botezul unei unei noi echipe naţionale. Cum Wembley-ul a fost dărîmat, Angelo Niculescu e la vîrsta amintirilor, iar nea Mircea a picat în încercuire pe Don, ar rămîne în grija celor de acum să nu rateze momentul. Unii se dreg după petrecere, iar alţii scrutează spre adversari. Oriunde în altă parte decît în jumătatea cealaltă a terenului.