Raul e Realitatea!

Real Madrid a bătut Steaua şi i-a scos din emisie pe Liiceanu şi Pleşu, prilej pentru unii intelectuali să acuze alunecarea în derizoriu a presei. Teodor Baconsky semnează în ultimul număr al Dilemei Vechi un articol intitulat „Adio Real”. Fostul […]

Real Madrid a bătut Steaua şi i-a scos din emisie pe Liiceanu şi Pleşu, prilej pentru unii intelectuali să acuze alunecarea în derizoriu a presei. Teodor Baconsky semnează în ultimul număr al Dilemei Vechi un articol intitulat „Adio Real”. Fostul ambasador al României la Vatican nu deplînge plecarea formaţiei madrilene, ci sosirea acesteia la Bucureşti. Mai precis, felul în care a fost mediatizat evenimentul fotbalistic. În general şi în particular. Pe scurt, autorul materialului din Dilema s-a scandalizat că „Altfel” de pe Realitatea TV, cu Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, a fost întreruptă duminică seara de nişte „aşa-zise breaking news”, în fapt imagini de la aeroport  cu aterizarea formaţiei din Madrid şi minutele petrecute de „galactici” în salonul prezidenţial al aeroportului.

Oful scriitorului
„Erau subit amuţite două voci, rămînea în ceaţă un public select, intens participant, pentru ca restul audienţei să se poată bucura de un pseudoeveniment kitsch”, se lamentează dl Baconsky. Apoi se arată dezgustat de „felul grobian de a face bani, rating şi false priorităţi”. Apoi, scriitorul îşi spune oful adevărat. „Înţeleg că rostogolirea băşicii pe gazon este de mii de ori mai profitabilă şi mai populară decît scrierile lui Platon sau încercarea unor Pleşu şi Liiceanu de a lămuri cu har, stil, inteligenţă, umor fin cîte ceva din rahatul socio-metafizic în care ne-a băgat tranziţia. Dar să faci din aterizarea unei echipe sportive – oricît ar fi ea de – ditamai extazul în prime time e la fel de tîmpit cu a crede că globul terestru nu e cu nimic mai complex decît o minge de fotbal”.

Dezgust contra exagerări
Dacă Teodor Baconsky ar fi observat numai stridenţele mediatice generate de vizita Realului la Bucureşti, totul era în ordine. S-a exagerat. Am exagerat. Au existat o mulţime de excese, tonuri false şi exaltări vecine cu ridicolul. Cam toată lumea din media a fost cuprinsă de o frenezie copilărească. Mai lipsea să cerem şi noi tricouri, ca steliştii, de la Beckham sau Ronaldo. Cu toate acestea:

– Presa şi-a făcut bine treaba. Din punct de vedere jurnalistic, momentul a fost bine acoperit. Televiziunile şi ziarele au mobilizat oameni, energii, tehnologii şi inteligenţă. Poate suna a blasfemie pentru dl. Baconsky, dar descinderea Realului pe malurile Dîmboviţei rivalizează ca impact cu vizita Papei Ioan Paul al II-lea.

– Real la Bucureşti a fost un eveniment, indiferent de părerea unora sau altora. Deocamdată, nici instanţele culturale, nici cele morale, nici puternicii zilei (aici poate intra foarte bine şi ministrul plenipotenţiar T. Baconsky, membru în nenumărate comitete şi instituţii non, pro şi ultra guvernamentale) nu decid anvergura unui eveniment, ci orizontul de aşteptare al publicului. Cît este el de educat devine alt subiect.

– Dincolo de locuri comune şi de inevitabilele clişee, discuţiile despre meci şi pe marginea acestuia au relevat lucruri interesante, care transced jocul de fotbal. Altfel, o ocupaţie care nu generează doar violenţă şi ură, cum îşi închipuie stimatul nostru oponent, ci un întreg univers de pasiuni pozitive. Că dl Baconsky e străin şi imun la toate astea, spre deosebire de revista în care se scandalizează împotriva aşa-zisei samavolnicii a Realităţii TV, e treaba dumnealui. Pentru documentare, îi recomandăm călduros unul dintre numerele trecute al Dilemei Vechi dedicate fotbalului şi fascinaţiei exercitate de acesta asupra unor mari scriitori precum Llosa, Rushdie, Eco.

Fotbal (meta)fizic
Nu, domnule Baconsky, Realitatea TV, nu are obligaţia să vă ceară scuze că fotbalul fizic a invadat metafizicul pe înţelesul tuturor. Un post privat de ştiri este condus după raţiuni comerciale şi editoriale, iar uneori actualitatea intervine brutal peste discursurile noastre esoterice. De cîte ori nu glosam noi despre splendoarea aceluiaşi fotbal şi am fost întrerupţi la fel de brutal de vreo declaraţie a preşedintelui sau a primului ministru care spuneau fix nimic! Asta e televiziunea, cultura e obligată să se strecoare cîteodată ca infractorii prin casele noastre! Iar Pleşu şi Liiceanu au o poziţie privilegiată acolo, la RTV, singurul post care s-a gîndit la un astfel de program.

Nu îmi propun să vă cîştig de partea fotbalului, domnule Baconsky, dar am o rugăminte. Lăsaţi-l pe Traian Ungureanu să îşi scrie mai departe superbele editoriale şi cărţi despre un sport a cărui frumuseţe n-o ghiciţi din trufie intelectualistă. Nu confundaţi brutalitatea din fotbal cu fotbalul, fiindcă nici noi nu confundăm creştinismul cu popiii securişti ori marii scriitori beţivi şi afemeiaţi cu literatura! Pe mulţi ne enervează Beckham, dar noi avem ochi şi pentru Robinho, şi pentru Guti, şi pentru Raul. Cum să vă spunem, ca să nu vă dezamăgim definitiv, într-un fel ei sînt Platonii şi Kanţii noştri!        

„Vezi Doamne, nu mai putea naţia noastră provincială dacă nu asista pe viu la marea chestie că 11 hăndrălăi în costume crem – echipa Real Madrid – coborau din avion şi se îndreptau spre Salonul prezidenţial” – Teodor Baconsky, Dilema Veche, nr. 143, 20-26 octombrie„Aştepţi minunea, înduri decenii de deziluzii şi totuşi nu ai de ales cînd e vorba de loialitate. Mă repezeam la paginile de sport ale ziarelor, iar ochii mei căutau rezultatul celor de la Tottenham. (…) E o formă de dependenţă. E o iubire monogamă, gen” – Salman Rushdie, Dilema Veche