Peste Hagi şi la reveniri?

Dorinel s-a retras încruntat de la naţională, după un meci de campionat în care a acuzat arbitrajul. 131 de selecţii, răcneşte statistica. Peste Hagi. Record absolut pentru România. Urmează laudele, medaliile aniversare, regretele. Toate meritate. Munti a însemnat ceva aparte […]

Dorinel s-a retras încruntat de la naţională, după un meci de campionat în care a acuzat arbitrajul. 131 de selecţii, răcneşte statistica. Peste Hagi. Record absolut pentru România. Urmează laudele, medaliile aniversare, regretele. Toate meritate. Munti a însemnat ceva aparte în fotbalul nostru. Dăruire şi seriozitate, constanţă, longevitate. Alături de Gică Popescu, Lupescu şi Dan Petrescu, Dorinel contrazice clişeul fotbalistului român neadaptat. Al rentierului care măsoară timpul prin zilele scurse între două chenzine. De aceea, se va găsi cineva să scrie şi o carte despre el. Altcineva îi va dedica o emisiune retrospectiv-apologetică. Apoi, Dorinel va rămîne singur. Cu familia, cu banii cîştigaţi trudind pe stadioane, cu meseria de antrenor şi cu cele 131 de prezenţe sub tricoul naţionalei. Peste Hagi.

Dorinel Munteanu şi-a ratat retragerea fiindcă a vrut să arate că aritmetica poate învinge arta. Că materia poate supune spiritul şi fizicul metafizicul. El a vrut să demonstreze că în ceva, la ceva, o dată în viaţă poate fi peste Hagi. Această obsesie de a fi peste Hagi, stimulată otrăvit de Piţurcă, i-a umbrit seninătatea ultimilor ani de carieră. În locul unui fotbalist ajuns calm la ţărm după ce a supravieţuit atîtor furtuni, am avut parte de un om încordat, care şi-a petrecut sub asediu ultimele sezoane. S-a simţit vînat la orice remarcă acidă, a reacţionat rău atunci cînd i s-a sugerat control antidoping, nu şi-a ascuns dezamăgirea cînd a aflat că postul pe banca lui CFR nu e viager.

Recunoştinţa seamănă cu un arbitraj tendenţios. Asta trebuie să ştie Dorinel. Nu te poţi baza nici pe una, nici pe cealaltă. Mulţi îşi vor aminti mai degrabă cornerul lung bătut la Copenhaga şi mai puţin golul înscris Portugaliei. În viaţa de dincolo de viaţa de fotbalist e nevoie de alte repere, scorul e măsurat de felul prin care îţi cîştigi zilnic respectul celorlalţi. Adaptarea rimează nu întîmplător cu resemnarea. Lupta presupune răbdare, viclenie, inteligenţă, sclipire. Hagi a învăţat toate astea treptat, dovadă că a reacţionat detaşat atunci cînd a văzut cum i se uzurpa recordul. Ieşise din scenă la fel de încruntat, încredinţat că întreg Universul îi datorează ceva. Deocamdată antrenează cu succes o echipă virtuală dintr-o reclamă la telefonia mobilă. E semnul însănătoşirii. Dorinel va fi cu adevărat rivalul lui Hagi cînd îi va egala şi deziluziile.

PS: În ultimul moment, Dorinel a anunţat că s-a retras la nervi şi că se întoarce în „naţională”. L-a egalat pe Gică Hagi la reveniri spectaculoase. Pînă la meciul cu Belarus mai are timp să se retragă şi să revină încă o dată. Atunci îl va depăşi.