Cafe de la Paix

„Verticalizările şi viteza francezilor au fost armele principale în faţa unor români care au sucombat pe final” – Cotidianul spaniol AS

Tonul face muzica, dar muzica e o romanţă leşinată. Sau o şansonetă în limba germană, pe care preşedintele elveţian […]

„Verticalizările şi viteza francezilor au fost armele principale în faţa unor români care au sucombat pe final” – Cotidianul spaniol AS

Tonul face muzica, dar muzica e o romanţă leşinată. Sau o şansonetă în limba germană, pe care preşedintele elveţian Moritz Leuenberger a folosit-o la deschiderea şantierului francofoniei. În loc de O-la-la, o-la-ri-o-ho! Tonul declaraţiilor şi al comentariilor din era post-atomico-lyoneză variază între melancolie leşinată şi duşuri clăduţe. Între alibiuri cu putere de teoremă – ne-a învins cea mai bună echipă europeană (oare?) – şi resemnare verişoară cu somnul raţiunii.

Deşi Doamne-Doamne nu a răspuns pozitiv ofrandelor Domnului din Pipera, nelăsîndu-se impresionat ca preauşorbecalizatul Pimen al Sucevei, Gigi a avut parte de o revelaţie, altfel accesibilă şi copiilor care se uită la fotbal. Steaua a întîlnit o echipă mare! Minune! Ce chestie, dom’ne, ne-a lovit meteoritul tungus şi ne-a lăsat fără copaci pe o rază de zeci de kilometri, iar noi gîndeam că e un glob de aur venit să ne pricopsească pe toţi! În plin obscurantism demn de nişte babe care-şi scuipă-n sîn la vederea unui Abidal negru ca smoala, ăsta-i Ucigă-l Toaca, maică!, soborul administrativ stelist a coborît pe Terra cea albastră, dar nu şi roşie, pas encore, acceptînd cu jumătate de gură că sînt echipe pe lumea asta mai tari decît Steaua. Asta ar fi altă revelaţie.

Pentru că nu sîntem la Cafe de la Paix, locul unde îşi ronţăia croasante şi îşi sorbea cafeaua pe timpuri boema intelectuală pariziană, şarjînd apoi pe teme de stînga, ar fi bine să precizăm cîteva lucruri pe care le-a văzut toată lumea. Stelişti, nestelişti şi anti-stelişti.

– Dică inexistent pînă la lovitura liberă din minutul 89.
– Paraschiv a intrat pe teren ca să bifeze un meci cu posibila viitoare campioană a Europei, Goian ca să-i admire detenta lui Tiago
– Neşu este imaginea dezordinii universale, Nicoliţă pare victima unui transfer de personalitate.
– Lovin şi Ovidiu Petre sînt doi închizători veritabili. Ai noţiunii de fotbal.
– Nici ceilalţi nu au strălucit, numai că au încercat mai mult. Boştină cel afurisit de patriarhul de la palatul Auschnitt a fost singurul jucător stelist care a pus ceva probleme pe flancul drept al francezilor, Opriţa s-a zbătut, dar nu a avut cu cine să combine, Vali Badea la fel.
– Carlos merită o rubrică separată în ziar. Ideea nu-mi aparţine, mi-a donat-o ( ca să fentez fiscul, Gigi), un suporter stelist, tot portar de meserie, dar nu la Steaua, ci la Realitatea TV. Omul avea lacrimi în ochi de ciudă.

Mai sînt trei săptămîni fără două zile pînă la partida împotriva Realului. Dacă le vom opune tot fire din bărbile popilor, smulse de patron şi îngropate în gazonul sfînt al Ghencei, ne putem pregăti deja să-i beatificăm pe Raul şi Van Nistelrooy. Căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor, iar ale noastre vor fi firimiturile. Amin!