Cenuşă şi diamant

Un articol care nu vinde ziarul. Derby diluat ca benzina noastră cea de toate zilele. Meci obosit, tacticizat şi purtat în ritmul bătrînilor de la Institutul Ana Aslan, între două echipe preocupate să îşi respecte sarcinile de joc, dar mai […]

Un articol care nu vinde ziarul. Derby diluat ca benzina noastră cea de toate zilele. Meci obosit, tacticizat şi purtat în ritmul bătrînilor de la Institutul Ana Aslan, între două echipe preocupate să îşi respecte sarcinile de joc, dar mai puţin publicul. Scuze, nici publicul, o mare parte din el nu merita alt spectacol, fiindcă preocuparea predominantă a multor flăcăi ajunşi pe stadionul din Ştefan cel Mare a fost bătaia cu rivalii. Fără chip, dar cu alte culori. Pentru întregirea peisajului, TVR-ul s-a întrecut în combinaţii penibile de reluări ratate şi spoturi publicitare cu fete siliconate suprapuse inabil peste a lui Petre Marin.

Semnele însănătoşirii au venit tîrziu, foarte tîrziu, cînd carnea partidei era pe sfîrşite. Dinamo a realizat că are un om mai mult pe teren prin minutul 80, cînd Ganea a semnat prima ocazie veritabilă a ceea ce a fost poate cel mai cenuşiu derby Dinamo-Steaua din istoria de peste 50 de ani. Iar dacă esteţii tacticii vor încerca să ne explice virtuţile acestei întîlniri, vor bate la o uşă închisă. Golul superb al lui Dennis Şerban a fost marca strict personală a unui jucător care şi-a irosit trei sferturi de carieră evoluînd parcă într-un meci Dinamo-Steaua fără ocazii. A fost Dinamo mai bună? Greu de spus, dar Steaua parcă nu şi-a propus decît să ciupească un egal.